Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru diligent

dilig├ęnt [At: FIS., 43 / V: ~g├şnt, del~, (reg) ~ij├ęnt / Pl: ~n╚Ťi, ~e / E: fr diligent, lat diligens, -ntis] 1 (Liv) Harnic. 2 (Liv) Zelos. 3 (├Änv) Cuminte.
DILIG├ëNT, -─é, diligen╚Ťi, -te, adj. (Livr.) Harnic, s├órguincios, zelos. ÔÇô Din lat. diligens, -ntis, fr. diligent.
DILIG├ëNT, -─é, diligen╚Ťi, -te, adj. (Livr.) Harnic, s├órguincios, zelos. ÔÇô Din lat. diligens, -ntis, fr. diligent.
DILIG├ëNT, -─é, diligen╚Ťi, -te, adj. (Transilv.; latinism ├«nvechit) S├«rguitor, silitor.
dilig├ęnt (livr.) adj. m., pl. dilig├ęn╚Ťi; f. dilig├ęnt─â, pl. dilig├ęnte
dilig├ęnt adj. m., pl. dilig├ęn╚Ťi; f. sg. dilig├ęnt─â, pl. dilig├ęnte
DILIGÉNT adj. v. activ, harnic, muncitor, neobosit, neostenit, silitor, sârguincios, sârguitor, vrednic, zelos.
DILIGÉNT, -Ă adj. Sârguitor, silitor. [< lat. diligens, cf. fr. diligent].
DILIGÉNT, -Ă adj. sârguitor, silitor. (< lat. diligens, fr. diligent)
diligent adj. v. ACTIV. HARNIC. MUNCITOR. NEOBOSIT. NEOSTENIT. SILITOR. SÎRGUINCIOS. SÎRGUITOR. VREDNIC. ZELOS.

Diligent dex online | sinonim

Diligent definitie

Intrare: diligent
diligent adjectiv