diligént [At: FIS., 43 / V: ~gínt, del~, (reg) ~ijént / Pl: ~nți, ~e / E: fr diligent, lat diligens, -ntis] 1 (Liv) Harnic. 2 (Liv) Zelos. 3 (Înv) Cuminte.

DILIGÉNT, -Ă, diligenți, -te, adj. (Livr.) Harnic, sârguincios, zelos. – Din lat. diligens, -ntis, fr. diligent.

DILIGÉNT, -Ă, diligenți, -te, adj. (Livr.) Harnic, sârguincios, zelos. – Din lat. diligens, -ntis, fr. diligent.

DILIGÉNT, -Ă, diligenți, -te, adj. (Transilv.; latinism învechit) Sîrguitor, silitor.

diligént (livr.) adj. m., pl. diligénți; f. diligéntă, pl. diligénte

diligént adj. m., pl. diligénți; f. sg. diligéntă, pl. diligénte

DILIGÉNT adj. v. activ, harnic, muncitor, neobosit, neostenit, silitor, sârguincios, sârguitor, vrednic, zelos.

DILIGÉNT, -Ă adj. Sârguitor, silitor. [< lat. diligens, cf. fr. diligent].

DILIGÉNT, -Ă adj. sârguitor, silitor. (< lat. diligens, fr. diligent)

diligent adj. v. ACTIV. HARNIC. MUNCITOR. NEOBOSIT. NEOSTENIT. SILITOR. SÎRGUINCIOS. SÎRGUITOR. VREDNIC. ZELOS.