Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru dilatoriu

dilat├│riu, ~ie a [At: LM / Pl: ~ii / E: fr dilatoire, lat dilatorius] (Jur) 1-2 Care provoac─â sau tinde s─â provoace o ├«nt├órziere (a unei ac╚Ťiuni, a unui proces etc.)
DILAT├ôRIU, -IE, dilatorii, adj. (Livr.) Care tinde la am├ónarea solu╚Ťion─ârii unui litigiu. ÔÇô Din fr. dilatoire, lat. dilatorius.
DILAT├ôRIU, -IE, dilatorii, adj. (Fran╚Ťuzism) Care provoac─â sau tinde s─â provoace o ├«nt├órziere, o am├ónare, o t─âr─âg─ânare (a unei ac╚Ťiuni, a unui proces etc.). ÔÇô Din fr. dilatoire, lat. dilatorius.
DILAT├ôRIU, -├ôRIE, dilatorii, adj. (Fran╚Ťuzism; mai ales ca termen juridic) Care pricinuie╚Öte sau tinde s─â pricinuiasc─â o ├«nt├«rziere, o am├«nare, o t─âr─âg─ânare (a unei ac╚Ťiuni, a unui proces etc.). ÔŚŐ (Substantivat, n.) Avocatul a formulat un dilatoriu.
dilat├│riu (livr.) [riu pron. r─şu] adj. m., f. dilat├│rie (-ri-e); pl. m. ╚Öi f. dilat├│rii
dilatóriu adj. m. [-riu pron. -riu], f. dilatórie (sil. -ri-e); pl. m. și f. dilatórii
DILATÓRIU, -IE adj. (Liv.) Care cauzează sau tinde să cauzeze o întârziere, o amânare. [Pron. -riu. / cf. fr. dilatoire, lat. dilatorius].
DILATÓRIU, -IE adj. (jur.) care caută să câștige timp, să întârzie o decizie. (< fr. dilatoire, lat. dilatorius)
DILAT├ôRIU ~e (~i) fig. Care tinde spre am├ónarea, t─âr─âg─ânarea solu╚Ťion─ârii unui litigiu. [Sil. -to-riu] /<fr. dilatoire, lat. dilatorius
dilatoriu a. Jur. care face s─â sÔÇÖam├óne: mijloc dilatoriu.
* dilat├│ri┼ş, -ie adj. (lat. dilatorius, d. differo, am├«n. V. difer). Jur. Care tinde a prelungi un proces, a ├«nt├«rzia o judecat─â: mijloace dilatori─ş.

Dilatoriu dex online | sinonim

Dilatoriu definitie

Intrare: dilatoriu
dilatoriu adjectiv
  • pronun╚Ťie: -riu pr. -r─şu