dijmuiálă sf [At: POLIZU / P: ~mu-ia~ / Pl: ~iéli / E: dijmui + -eală] (Îvr) Dijmuire (1).

DIJMUIÁLĂ, dijmuieli, s. f. (Rar) Dijmuire. [Pr.: -mu-ia-] – Dijmui + suf. -eală.

DIJMUIÁLĂ, dijmuieli, s. f. (Rar) Dijmuire. [Pr.: -mu-ia-] – Dijmui + suf. -eală.

DIJMUIÁLĂ, dijmuieli, s. f. (Rar) Acțiunea de a dijmui.

dijmuiálă (rar) s. f., g.-d. art. dijmuiélii; pl. dijmuiéli

dijmuiálă s. f. (sil. -mu-ia-), g.-d. art. dijmuiélii; pl. dijmuiéli

DIJMUIÁLĂ s. v. dijmuire.

DIJMUIALĂ s. (IST.) dijmuire, dijmuit, (înv.) zeciuire, zeciuit. (~ țăranului dijmaș.)