Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru dijmar

dijmár sm [At: IST. Ț. R. 73 / V: (îrg) dej~, dicimár / Pl: ~i / E: dijmă + -ar] (Înv) Persoană care fixa și strângea dijmele (1) Si: (înv) dijmuitor.
DIJM├üR, dijmari, s. m. Persoan─â care str├óngea dijmele; dijmuitor. ÔÇô Dijm─â + suf. -ar.
DIJM├üR, dijmari, s. m. Persoan─â care str├óngea dijmele; dijmuitor. ÔÇô Dijm─â + suf. -ar.
DIJMÁR, dijmari, s. m. (Învechit) Persoană care strîngea dijmele.
dijmár (dijmuitor) s. m., pl. dijmári
dijmár s. m., pl. dijmári
DIJMÁR s. v. dijmuitor.
DIJMÁR ~i m. ist. Slujbaș care încasa dijmele. /dijmă + suf. ~ar
dijm├ír m. Vech─ş. Perceptor.
DIJMAR s. (IST.) dijmuitor. (~ strîngea dijma.)

Dijmar dex online | sinonim

Dijmar definitie

Intrare: dijmar
dijmar substantiv masculin