14 definiții pentru dijmă
chisấm sn [At: VICIU, GL. / V: ~sím / Pl: ~uri / E: tc kessim, srb kesim] (Reg) Contribuție (în bani sau în natură) pe care o dădea proprietarului de pământ țăranul clăcaș, în locul zilelor de muncă obligatorii Cf dijmă. díjmă sf [At: PALIA (1581), 113/12 / S și: (îvr) dízmă / V: (îrg) déj~, déșmă, dícimă, díșmă / Pl: ~me, (înv) ~muri / E: mg dézsma, vsl дижма] (Înv) 1 Dare ce reprezenta a zecea parte din produsele principale, percepută de stăpânii feudali de la țăranii dependenți Si: zeciuială, (înv) orânduială, (îvr) dijmăritură. 2 (Îs) ~ma proprietății Cotă din suma realizată prin vânzarea peștelui ce revenea proprietarului bălții din care s-a pescuit. 3 (Îs) ~ la tarla Formă a rentei funciare ce constă în cedarea unei părți din producția obținută de pe tarlalele de pământ primite spre a fi lucrate. 4 (Îlav) În (sau cu) ~ În parte. 5 (Buc) Taxă. 6 (Buc) Camătă.
DÍJMĂ, dijme,
s. f. (în Evul Mediu, în Țările Române) Dare care reprezenta a zecea parte din produsele principale, percepută de stăpânii feudali de la producătorii direcți; formă de rentă funciară feudală, care consta în cedarea de către țăran proprietarului funciar a unei părți din producția obținută de pe bucata de pământ primită de la acesta spre a fi lucrată în parte. – Din
sl. dižma. DÍJMĂ, dijme,
s. f. Dare care reprezenta a zecea parte din produsele principale, percepută de stăpânii feudali de la producătorii direcți; (mai târziu) formă de rentă funciară feudală, care consta în cedarea de către țăran proprietarului funciar a unei părți din producția obținută de pe bucata de pământ primită de la acesta spre a fi lucrată. – Din
sl. dižma. DÍJMĂ, dijme,
s. f. Una dintre formele de exploatare a țărănimii muncitoare (în orînduirea feudală), care consta din cedarea către proprietarul locului luat în arendă (teren agricol, pășune, apă) a unei părți (uneori mai mult de jumătate) din produsele obținute. A fost desființată una din rămășițele feudale în economia noastră agrară, dijma. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 110. Partea cea mai rea din moșie era dată în dijmă la țărani s-o muncească, și, după ce se culegea recolta, o parte foarte mică rămînea celui care trudise pîmîntul. IST. R.P.R. 460. Slobozește gîrlele și-ți plătim dijma din pescuit. DAVIDOGLU, O. 84. Regele puse străji la poduri și drumuri și zise:... Dați-mi dijma. CARAGIALE, O. I 379.
díjmă s. f.,
g.-d. art. díjmei;
pl. díjme
díjmă s. f., g.-d. art. díjmei; pl. díjme DÍJMĂ s. (IST.) zeciuială, (înv.) azeace, azeciuire, madea. (~ era o dare feudală în natură.) díjmă (díjme), s. f. – Dare care reprezintă a zecea parte din produse.
Sl. dižma, din.
lat. decima (Cihac, II, 96; Tiktin),
cf. sb.,
cr.,
ceh. dežma,
mag. dészma (după Tagliavini, Omagiu R. Ortiz, Bucarest 1929, p. 172,
rom. ar proveni din
mag.). –
Der. dijmar,
s. m. (
înv., strîngător de dijmă); dijmărit,
s. n. (dijmă pe stupi și porci; în 1766 era generalizat la 4 parale pe bucată); dijmui,
vb. (a primi dijmă; a decima, a pricinui pierderi mari sau morți); dijmuitor,
s. m. (persoană care profită de pierderile celorlalți).
DÍJMĂ ~e f. (în evul mediu) Plată obligatorie, în natură, reprezentând a zecea parte din recoltă, pe care țăranii o dădeau boierilor; zeciuială; desetină. /<sl. dizma dijmă f. a zecea parte din venituri ca dare către stăpânire sau către biserică. [Slav. DIJMA].
díjmă f., pl. e (vsl. dižma, ceh. sîrb. dežma, d. vgerm. dezemo, care e lat. décima, decimă; ung. dézsma). Decimă, zeciuĭală, a zecea parte din venit dată cuĭva (statuluĭ, proprietaruluĭ ș.a.). – În Mod. sud
dejmă. DIJMĂ s. (IST.) zeciuială, (înv.) azeace, azeciuire, madea. (~ era o dare feudală în natură.) DÍJMĂ (< sl.) s. f. (în Ev. med. în Țara Românească și în Moldova) Dare reprezentând a zecea parte din produse (în grâu, vin, miere și ceară, oi etc.), percepută de stăpânii feudali de la producătorii direcți. V și decimă. ◊ D. la tarla = formă de rentă funciară, care consta în cedarea de către țăran proprietarului funciar a unei părți (1/2, 2/3, 3/5) din producția obținută de pe tarlele de pământ primite spre a fi lucrate în parte. Dijmă dex online | sinonim
Dijmă definitie