digita1 vt [At: IORDAN, L. R. A. 236 / Pzi: ~téz / E: drr digitație] (Nob) A bâjbâi cu degetele.

digitá2 vi [At: DN3 / Pzi: ~téz / E: it, lat digitare] (Muz) A folosi (corect) degetele pentru a cânta la un instrument.

digitát, ~ă a [At: BARASCH, I. N. 127/7 / V: (rar) deget~ l Pl: ~ați, ~e / E: fr digité] 1 Decupat în formă de degete. 2 Despărțit în formă de degete. 3 (D. frunze) Care are foliolele dispuse ca degetele unei mâini deschise Si: palmat. 4 (D. flori) Care este dispusă ca degetele unei mâini deschise.

DIGITÁT, -Ă, digitați, -te, adj. (Despre frunze) Care are foliolele dispuse ca degetele unei mâini deschise. – Din fr. digité.

DIGITÁT, -Ă, digitați, -te, adj. (Despre frunze) Care are foliolele dispuse ca degetele unei mâini deschise. – Din fr. digité.

DIGITÁT, -Ă, digitați, -te, adj. (Bot.; despre frunze) Care are mai mult de trei foliole, dispuse ca degetele unei mîini deschise.

digitát adj. m., pl. digitáți; f. digitátă, pl. digitáte

digitá vb., ind. prez. 3 sg. digiteáză

digitát adj. m., pl. digitáți; f. sg. digitátă, pl. digitáte

DIGITÁT adj. v. palmat, palmiform.

DIGITÁ vb. I. intr. (Muz.) A folosi degetele pentru a cânta la un instrument. ♦ A bâjbâi cu degetele. [< it., lat. digitare].

DIGITÁT, -Ă adj. Decupat în formă de degete. ♦ (Despre frunze) Cu foliolele dispuse ca degetele unei mâini deschise. [Cf. fr. digité].

DIGITÁ vb. intr. (muz.) a folosi degetele pentru a cânta la un instrument. ◊ a bâjbâi cu degetele. (< it., lat. digitare)

DIGITÁT, -Ă adj. decupat în formă de degete. ◊ (despre frunze) cu foliolele dispuse în evantai, ca degetele mâinii. (< fr. digité)

DIGITÁT ~tă (~ți, ~te) (despre frunze) Care are foliole ce pornesc din același punct și sunt dispuse ca degetele unei mâini desfăcute. /<fr. digité

* digitát, -ă adj. (lat. digitatus). Despărțit în formă de degete: foaĭe digitată.

digitat adj. v. PALMAT. PALMIFORM.