Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru digestie

digestie sf [At: ALBINE╚Ü, M. 110/1 / V: (├«nv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr digestion, lat digestio] Proces fiziologic complex prin care alimentele introduse ├«n organism sunt transformate treptat ├«n substan╚Ťe asimilabile Si: digerare1, digerat1, mistuire.
DIG├ëSTIE, digestii, s. f. Proces fiziologic complex prin care alimentele introduse ├«n organism sunt transformate treptat ├«n substan╚Ťe asimilabile; mistuire, digerare. ÔÇô Din fr. digestion, lat. digestio.
DIG├ëSTIE, digestii, s. f. Proces fiziologic complex prin care alimentele introduse ├«n organism sunt transformate treptat ├«n substan╚Ťe asimilabile; mistuire, digerare. ÔÇô Din fr. digestion, lat. digestio.
DIG├ëSTIE, digestii, s. f. Totalitatea opera╚Ťiilor prin care alimentele intrate ├«n tubul digestiv s├«nt transformate, spre a fi asimilate de organism; mistuire, digerare. Se ├«ntreba ce rost au aci, el ╚Öi monologul lui, ├«ntre oamenii s─âtui, bine dispu╚Öi dup─â digestie ╚Öi cu des─âv├«r╚Öire indiferen╚Ťi. C. PETRESCU, ├Ä. I 16.
dig├ęstie (asimilare a alimentelor) (-ti-e) s. f., art. dig├ęstia (-ti-a), g.-d. art. dig├ęstiei; pl. dig├ęstii, art. dig├ęstiile (-ti-i-)
dig├ęstie s. f. (sil. -ti-e), art. dig├ęstia (sil. -ti-a), g.-d. art. dig├ęstiei; pl. dig├ęstii, art. dig├ęstiile (sil. -ti-i-)
DIGÉSTIE s. (FIZIOL.) digerare, mistuire, (rar) mistuială. (~ alimentelor.)
DIGÉSTIE s.f. (Fiziol.) Totalitatea proceselor de transformare a alimentelor în aparatul digestiv pentru a putea fi asimilate de organism. [Gen. -iei, var. digestiune s.f. / cf. fr. digestion, lat. digestio].
DIGÉSTIE s. f. proces de transformare a alimentelor din aparatul digestiv în produși asimilabili. (< fr. digestion, lat. digestio)
DIG├ëSTIE ~i f. Proces fiziologic const├ónd ├«n transformarea alimentelor ingerate ├«n substan╚Ťe asimilabile. [Art. digestia; G.-D. digestiei; Sil. -ti-e] /<fr. digestion, lat. digestio
digestiune f. 1. mistuire; 2. elaborarea alimentelor în stomac.
* digesti├║ne f. (lat. di-g├ęstio, -├│nis. V. con-, in- ╚Öi su-gestiune). Elabora╚Ťiunea alimentelor ├«n stomah ╚Öi intestin, mistuire. Macera╚Ťiune ├«ntrÔÇÖun lichid la temperatur─â ├«nalt─â. ÔÇô Digestiunea, al c─âre─ş scop final e asimilarea alimentelor, cuprinde actele care se ├«mplinesc cu ele de la ingestiune p├«n─â c├«nd trec ├«n s├«nge ╚Öi chil. Actele mecanice-s mestecarea ╚Öi ├«nghi╚Ťirea. Din gur─â alimentele trec pin esofag ╚Öi ajung ├«n stomah, unde sufer─â o prim─â elabora╚Ťiune. Trec apo─ş ├«n intestin, unde supt ac╚Ťiunea secre╚Ťiunilor fieri─ş ╚Öi pancreasulu─ş, se prefac. ├«n chim, care e absorbit de p─âre╚Ťi─ş intestinal─ş. P─âr╚Ťile neelaborate continu─â drumu ╚Öi ajung ├«n intestinu gros, de unde se elimineaz─â ca materi─ş fecale. ÔÇô ╚śi -├ęstie.
DIGESTIE s. (FIZIOL.) digerare, mistuire, (rar) mistuial─â. (~ alimentelor.)
DIG├ëSTIE (< fr., lat.) s. f. (FIZIOL.) Proces fiziologic complex ├«n cursul c─âruia alimentele sunt transformate ├«n substan╚Ťe asimilabile. La majoritatea animalelor pluricelulare, d. se realizeaz─â ├«n segmentele tubului digestiv. La animalele superioare ╚Öi la om, d. ├«ncepe ├«n cavitatea bucal─â, unde alimentele sunt supuse mastica╚Ťiei ╚Öi ac╚Ťiunii fermen╚Ťilor salivari (amilaza ╚Öi maltaza). Prin degluti╚Ťie, alimentele trec prin esofag ├«n stomac, unde sufer─â ac╚Ťiunea pepsinei ╚Öi a acidului clorhidric din sucul gastric. Alimentele par╚Ťial digerate (chimul) trec apoi ├«n prima por╚Ťiune a intestinului sub╚Ťire (duodenul), unde ac╚Ťioneaz─â asupra lor fermen╚Ťii pancreatici (amilaza, lipaza, tripsina), la care se adaug─â s─ârurile biliare. D. ia sf├ór╚Öit ├«n intestinul sub╚Ťire, unde se face ╚Öi absorb╚Ťia produ╚Öilor de digestie ├«n s├ónge (prin vilozit─â╚Ťile intestinale). Resturile nedigerate ajung ├«n intestinul gros, de unde sunt eliminate ulterior. ├Äntregul proces de d. este supus unui control nervos ╚Öi endocrin.

Digestie dex online | sinonim

Digestie definitie

Intrare: digestie
digestie substantiv feminin
  • silabisire: -ti-e