digeste definitie

2 intrări

20 definiții pentru digeste

digést2, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~ești, ~e / E: fr digeste, it digesto] (Rar) Ușor de digerat (1) Si: digerabil (1).
digéste1 sfp [At: DN2 / E: fr digesta] (Rar) Alimente digerate, în opoziție cu cele înghițite numai.
digéste2 sfp [At: SĂULESCU, HR. I, 153/2 / V: (înv) ~t sn / E: fr digeste, lat digesta] (Înv) 1 Culegere de opinii ale juriștilor romani asupra principalelor probleme de drept, publicate în vremea lui Iulian și puse de acord în timp cu cerințele noilor instituții Si: pandecte. 2 (Pgn) Lege sau hotărâre cu caracter de lege.
DIGÉSTE s. f. pl. Culegere care cuprinde păreri ale juriștilor antici romani asupra problemelor de drept; pandecte. – Din fr. digeste.
PANDÉCTE s. f. pl. Culegere de opinii ale juriștilor romani asupra principalelor probleme de drept, alcătuită în vremea împăratului Iustinian și adaptată în timp nevoilor noilor instituții. – Din lat. pandectae, fr. pandectes.
DIGÉSTE s. f. pl. Culegere care cuprinde păreri ale juriștilor antici romani asupra problemelor de drept; pandecte. – Din fr. digeste.
digéste (alimente digerate, culegere metodică) s. n. pl.
digést s. n., pl. digéste
digést s. n., adj. m., pl. digéști; f. sg. digéstă, pl. digéste
DIGÉSTE s. pl. v. pandecte.
DIGÉST, -Ă adj. (Rar) Digerabil, ușor de digerat. [Cf. it. digesto, fr. digeste].
DIGÉSTE2 s.f.pl. Culegere metodică a hotărârilor celor mai celebri jurisconsulți romani, alcătuită din porunca împăratului Iustinian; pandecte. [< lat. digesta, cf. fr. digeste].
DIGÉSTE1 s.f.pl. Alimente digerate, în opoziție cu cele înghițite numai. [< fr., lat.sc. digesta, cf. lat. digerere – a digera].
DIGÉST2, -Ă I. adj. digerabil. II. s. n. pl. alimente digerate, în opoziție cu cele înghițite numai. (< fr. digeste, lat. digesta)
DIGÉSTE s. n. pl. pandecte. (< lat. digesta, fr. digestes)
Digeste f. pl. colecțiune de deciziuni ale jurisconsulților romani făcută de Justinian.
* digéste n. pl. (lat. digesta, pl., d. digestum part. d. digérere, a digera, a clasifica). O colecțiune de deciziunĭ ale celor maĭ iluștrĭ jurisconsulțĭ romanĭ compusă după dorința împăratuluĭ Justinian. V. pandecte.
DIGESTE s. pl. (JUR.) pandecte (pl.).
DIGESTE v. Pandecte.
PANDECTE (DIGESTE), culegere în 50 de volume reprezentând o sinteză a gândirii juriștilor clasici romani asupra unora dintre cele mai importante probleme de drept, realizată în 533, în timpul domniei lui Iustinian.

digeste dex

Intrare: digest (adj.)
digest adj. substantiv neutru adjectiv
Intrare: digeste
digeste