digerá² v vz degera

digera¹ vt [At: BARASCH, I. 3/17 / V: (înv) degherá / Pzi: digér, ~réz / E: fr digérer, lat digerere] 1 A preface alimentele introduse în organism în substanțe asimilabile, necesare hrănirii corpului Si: a mistui, (înv) a omeni, (reg) a râșni. 2 (Rar; fig) A se sili să înțeleagă. 3 (Rar; fig) A suporta ceva supărător.

DIGERÁ, digér, vb. I. Tranz. (Adesea fig.) A mistui alimentele. [Prez. ind. și: digerez] – Din fr. digérer, lat. digerere.

DIGERÁ, digér, vb. I. Tranz. (Adesea fig.) A mistui alimentele. [Prez. ind. și: digerez] – Din fr. digérer, lat. digerere.

DIGERÁ, digér, vb. I. Tranz. A mistui (alimentele). Stomacul digeră alimentele cu ajutorul sucului gastric. ◊ Refl. pas. Hidrații de carbon se digeră ușor. – Prez. ind. și: digerez.

digerá (a ~) vb., ind. prez. 3 digéră

digerá vb., ind. prez. 1 sg. digér, 3 sg. și pl. digéră/digereáză

DIGERÁ vb. (FIZIOL.) a mistui, (reg.) a măcina, a râșni, (înv.) a honipsi. (A ~ alimentele mâncate.)

DIGERÁ vb. I. tr. A efectua procesul de digerare, a mistui (alimente). ♦ (Fig.) A înghiți, a suporta (lucruri plictisitoare, greoaie). [P.i. digér și -rez. / < fr. digérer, lat. digerere].

DIGERÁ vb. tr. a mistui alimentele. ◊ (fig.) a înghiți, a suporta lucruri plictisitoare, greoaie. (< fr. digérer, lat. digerere)

A DIGERÁ digér tranz. 1) (produse alimentare) A supune digestiei; a mistui. 2) fig. (lucruri plictisitoare sau supărătoare) A suporta cu răbdare. /<fr. digérer, lat. digerere

digerà v. 1. a mistui; 2. a pune în ordine, a studia afund: a digera un proiect; 3. a suferi cu răbdare: a digera o insultă.

* digér și -éz, a -á v. tr. (fr. digérer, d. lat. digero, -gérere, -gestum). Mistuĭ, operez digestiunea. Fig. Sufer cu răbdare: a digera o insultă. Studiez în detaliŭ: a digera un proĭect.

DIGERA vb. (FIZIOL.) a mistui, (reg.) a măcina, a rîșni, (înv.) a honipsi. (A ~ alimentele mîncate.)