Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru difuziune

difuzi├║ne sf [At: COSTINESCU / V: ~ie / P: ~zi-u~ / Pl: ~ni / E: fr diffusion, lat diffusio, -onis] 1 ├Ämpr─â╚Ötiere ├«n toate direc╚Ťiile a razelor unui fascicul de lumin─â, a undelor de radio etc. care trec printr-un mediu translucid sau care se reflect─â c├ónd ├«nt├ólnesc o suprafa╚Ť─â cu asperit─â╚Ťi. 2 Propagare. 3 (├Änv) Prolixitate. 4 P─âtrundere a moleculelor unui corp ├«n masa altui corp cu care vine ├«n contact.
DIFÚZIE s. f. v. difuziune.
DIFUZI├ÜNE, difuziuni, s. f. 1. ├Ämpr─â╚Ötierea ├«n toate direc╚Ťiile a razelor unui fascicul de lumin─â, a undelor de radio etc. care trec printr-un mediu translucid sau care se reflect─â c├ónd ├«nt├ólnesc o suprafa╚Ť─â cu asperit─â╚Ťi. 2. P─âtrunderea moleculelor unui corp ├«n masa altui corp cu care vin ├«n contact. [Pr.: -zi-u-. ÔÇô Var.: dif├║zie s. f.] ÔÇô Din fr. diffusion, lat. diffusio, -onis.
DIFÚZIE s. f. v. difuziune.
DIFUZI├ÜNE, difuziuni, s. f. 1. ├Ämpr─â╚Ötierea ├«n toate direc╚Ťiile a razelor unui fascicul de lumin─â, a undelor de radio etc. care trec printr-un mediu translucid sau care se reflect─â c├ónd ├«nt├ólnesc o suprafa╚Ť─â cu asperit─â╚Ťi. 2. P─âtrunderea moleculelor unui corp ├«n masa altui corp cu care vin ├«n contact. [Pr.: -zi-u-. ÔÇô Var.: dif├║zie s. f.] ÔÇô Din fr. diffusion, lat. diffusio, -onis.
DIFUZI├ÜNE, difuziuni, s. f. 1. ├Ämpr─â╚Ötierea ├«n toate direc╚Ťiile a razelor de lumin─â c├«nd trec printr-un corp translucid sau c├«nd se lovesc de o suprafa╚Ť─â zgrun╚Ťuroas─â. 2. P─âtrunderea moleculelor unui corp ├«n masa altui corp cu care ele vin ├«n contact. ÔÇô Pronun╚Ťat: -zi-u-.
*dif├║zie (-zi-e) s. f., art. dif├║zia (-zi-a), g.-d. art. dif├║ziei; pl. dif├║zii, art. dif├║ziile (-zi-i-)
difuzi├║ne (-zi-u-) s. f., art. difuzi├║nea, g.-d. art. difuzi├║nii; pl. difuzi├║ni, art. difuzi├║nile
difuzi├║ne s. f. Ôćĺ fuziune
DIFÚZIE s.f. v. difuziune.
DIFUZI├ÜNE s.f. 1. R─âsp├óndire, propagare, ├«mpr─â╚Ötiere ├«n mai multe p─âr╚Ťi a unor raze luminoase care str─âbat un mediu translucid sau care ├«nt├ólnesc o suprafa╚Ť─â zgrun╚Ťuroas─â. ÔÖŽ Difuzare de unde radiofonice. 2. ├Äntrep─âtrundere a dou─â lichide puse ├«n contact f─âr─â a fi agita╚Ťie. ÔÖŽ P─âtrundere, propagare a moleculelor unui corp ├«n masa altui corp. [Pron. -zi-u-, var. difuzie s.f. / < fr. diffusion, it. diffusione, cf. lat. diffusio].
DIFUZI├ÜNE s. f. 1. r─âsp├óndire, propagare ├«n mai multe p─âr╚Ťi a unor raze luminoase care str─âbat un mediu translucid sau care ├«nt├ólnesc o suprafa╚Ť─â zgrun╚Ťuroas─â. ÔŚŐ difuzare de unde radiofonice. 2. ├«ntrep─âtrundere a particulelor unui corp cu particulele altui corp, cu care se afl─â ├«n contact. (< fr. diffusion, lat. diffusio)
DIFUZI├ÜNE ~i f. Dispersare a unui fascicul de lumin─â, a undelor de radio etc. care trec printr-un mediu translucid sau sunt reflectate de o suprafa╚Ť─â neregulat─â. [Art. difuziunea; G.-D. difuziunii; Sil. -zi-u-] /<fr. diffusion, lat. diffusio, ~onis
difuziune f. 1. împrăștiere: difuziunea luminei; 2. prolixitate: difuziunea stilului.
* difuzi├║ne f. (lat. diffusio). R─âsp├«ndire ├«n toate p─âr╚Ťile: difuziunea lumini─ş. Fig. Prolixitate: difuziune de vorb─â. ÔÇô ╚śi -├║zie.

Difuziune dex online | sinonim

Difuziune definitie

Intrare: difuziune
difuziune substantiv feminin
difuzie