difuza definitie

2 intrări

26 definiții pentru difuza

difúz, ~ă a [At: MARIN, PR. I, 17/15 / S și: difus / Pl: ~i, ~e, (înv) ~uși am / E: fr diffus, lat diffusus] 1 (D. lumină) Care este răspândit în toate părțile sau în diverse părți Si: împrăștiat, risipit2. 2 Care este neclar, confuz, complicat, lipsit de organizare.
difuzá [At: MACAROVICI, CH. 238 / Pzi: ~zéz / E: fr diffuser] 1 vt (C.i. unde sonore, unde de lumină, de căldură etc.) A propaga în toate părțile sau în diverse părți Si: a împrăștia, a răspândi. 2 vt (C. i. idei, știri etc.) A răspândi (prin viu grai, prin presă, prin radio etc.) 3 vt (C.i. publicații) A pune în vânzare Si: a distribui. 4 vi (D. molecule, particule, substanțe etc.) A pătrunde în masa altui corp cu care se află în contact.
DIFÚZ, -Ă, difuzi, -e, adj. Răspândit în toate părțile; împrăștiat, risipit. ♦ Care este neclar, lipsit de organizare. Stil difuz. – Din fr. diffus, lat. diffusus.
DIFUZÁ, difuzez, vb. I. 1. Tranz. A răspândi, a propaga o știre, o idee etc. (prin viu grai, prin presă, prin radio etc.). ♦ A distribui, a pune în vânzare o carte, o publicație etc. 2. Tranz. A propaga, a răspândi, a împrăștia în toate direcțiile sunete, lumină, căldură etc. ◊ Refl. Razele luminoase se difuzează când trec printr-un corp translucid. 3. Intranz. (Despre moleculele unui corp) A pătrunde în masa altui corp cu care se află în contact. – Din fr. diffuser.
DIFÚZ, -Ă, difuzi, -e, adj. Răspândit în toate părțile sau în diverse părți; împrăștiat, risipit. ♦ Care este neclar, lipsit de organizare. Stil difuz. – Din fr. diffus, lat. diffusus.
DIFUZÁ, difuzez, vb. I. 1. Tranz. A răspândi, a propaga o știre, o idee etc. (prin viu grai, prin presă, prin radio etc.). ♦ A distribui, a pune în vânzare o carte, o publicație etc. 2. Tranz. A propaga, a răspândi, a împrăștia în toate direcțiile sunete, lumină, căldură etc. ◊ Refl. Razele luminoase se difuzează când trec printr-un corp translucid. 3. Intranz. (Despre moleculele unui corp) A pătrunde în masa altui corp cu care se află în contact. – Din fr. diffuser.
DIFÚZ, -Ă, difuzi, -e, adj. Răspîndit în toate părțile, împrăștiat, risipit. O lumină difuză ca de amurg străbate prin perdelele albastre. CAMIL PETRESCU, T. III 253. [În] cer plutea difuză o pulbere opal. MACEDONSKI, O. I 414. ◊ Fig. La sfîrșitul doinei lui Coșbuc însă durerea e difuză, vagă. GHEREA, ST. CR. III 393.
DIFUZÁ, difuzez, vb. I. 1. Tranz. (Cu privire la idei, la știri) A răspîndi, a împrăștia, a propaga; (cu privire la piese muzicale, la piese de teatru etc.) a transmite prin radio. Presa de partid difuzează în cele mai largi mase mărețele idei ale învățăturii marxist-leniniste. Postul de radio a difuzat aseară un concert Beethoven. ♦ (Cu privire la publicații) A distribui, a pune în vînzare. (Refl. pas.) La noi apar și se difuzează în zeci de mii de exemplare operele scriitorilor progresiști din lumea întreagă. 2. Tranz. (Cu privire la sunete, lumină, căldură) A propaga, a răspîndi, a împrăștia în toate părțile. Corpurile mate difuzează lumina. ◊ Refl. Razele luminoase se difuzează cînd trec printr-un corp translucid. 3. Intranz. (Despre moleculele unei substanțe) A se răspîndi, a se amesteca (în masa altei substanțe cu care vine în contact). În procesul de fabricare a zahărului din sfeclă, acesta difuzează în masa lichidului din difuzor.
difúz adj. m., pl. difúzi; f. difúză, pl. difúze
difuzá (a ~) vb., ind. prez. 3 difuzeáză
difúz adj. m., pl. difúzi; f. sg. difúză, pl. difúze
difuzá vb., ind. prez. 1 sg. difuzéz, 3 sg. și pl. difuzeáză
DIFÚZ adj. 1. v. împrăștiat. 2. v. confuz. 3. confuz, imprecis, indefinit, neclar, nedefinit, nedeslușit, nelămurit, neprecis, vag, (fig.) surd. (O senzație ~.) 4. confuz, echivoc, haotic, imprecis, indefinit, încâlcit, încurcat, neclar, nedefinit, nedeslușit, neînțeles, nelămurit, neprecis, obscur, tulbure, vag, (fig.) întunecat, nebulos, neguros. (O situație ~.) 5. palid, potolit, slab, stins. (O lumină ~.)
DIFUZÁ vb. 1. v. răspândi. 2. a populariza, a propaga, a propovădui, a răspândi, (astăzi rar) a vulgariza, (fig.) a semăna. (A ~ o teorie.) 3. a (se) împrăștia, a (se) răspândi, a (se) revărsa. (Lumina se ~ în toate ungherele.)
Difuz ≠ limpede
DIFÚZ, -Ă adj. Răspândit în mai multe părți, împrăștiat. [Cf. fr. diffus, it. diffuso, lat. diffusus].
DIFUZÁ vb. I. 1. tr. A răspândi, a împrăștia, a propaga în diferite direcții mai ales unde de lumină, de căldură etc.; (spec.) a emite unde sonore prin radio; a transmite o emisiune radiofonică. 2. tr. A vinde, a pune în vânzare (o publicație). 3. intr. (Cu privire la molecule, particule) A se răspândi, a se amesteca (în masa altui corp). [< fr. diffuser].
DIFÚZ, -Ă adj. răspândit în mai multe părți, împrăștiat. ◊ lipsit de un contur clar, de o organizare riguroasă. 2. (fon.; despre sunete) caracterizat acustic printr-o concentrație redusă de energie în regiunea centrală a spectrului. (< fr. diffus, lat. diffusus)
DIFUZÁ vb. I. tr. 1. a răspândi, a propaga în diferite direcții, mai ales unde de lumină, de căldură etc.; (spec.) a emite unde sonore prin radio; a transmite o emisiune radiofonică. 2. a pune în vânzare (o publicație). II. intr. (cu privire la molecule, particule) a se răspândi, a se amesteca (în masa altui corp). (< fr. diffuser)
DIFÚZ ~ă (~i, ~e) 1) Care este răspândit în toate direcțiile; împrăștiat; risipit. Lumină ~ă. Durere ~ă. 2) fig. (despre persoane și manifestările lor) Care are gândirea incoerentă. Scriitor ~. /<fr. diffus, lat. diffusus
A DIFUZÁ ~éz tranz. 1) A face să se difuzeze; a propaga; a răspândi; a transmite. 2) (idei, știri) A aduce la cunoștința publicului larg; a transmite; a comunica; a emite; a anunța. 3) (cărți, publicații etc.) A pune în vânzare; a vinde. /<fr. diffuser
A SE DIFUZÁ se ~eáză intranz. 1) (despre lumină, căldură, sunete etc.) A deveni difuz; a cuprinde spații tot mai mari; a se împrăștia în toate părțile; a se răspândi; a se propaga; a se degaja. 2) (despre moleculele unui corp) A pătrunde în masa altui corp. /<fr. diffuser
difuz a. 1. răspândit în toate părțile: lumină difuză; 2. prolix, vorbăreț: scriitor difuz.
* difúz, -ă adj. (lat. diffúsus, d. diffúndere, a împrăștia. V. confuz). Răspîndit în toate părțile, indirect: lumină difuză (la umbră). Fig. Vorbăreț, prolix: stil difuz. Adv. În mod difuz.
DIFUZ adj. 1. împrăștiat, risipit. (Elemente ~.) 2. confuz, nedeslușit, vag, (înv.) îngăimător, neauzit. (Glasuri ~.) 3. confuz, imprecis, indefinit, neclar, nedefinit, nedeslușit, nelămurit, neprecis, vag, (fig.) surd. (O senzație ~.) 4. confuz, echivoc, haotic, imprecis, indefinit, incîlcit, încurcat, neclar, nedefinit, nedeslușit, neînțeles, nelămurit, neprecis, obscur, tulbure, vag, (fig.) întunecat, nebulos, neguros. (O situație ~.) 5. palid, potolit, slab, stins. (O lumină ~.)
DIFUZA vb. 1. a (se) duce, a (se) împrăștia, a (se) întinde, a (se) lăți, a (se) propaga, a (se) răspîndi, a (se) transmite, (rar) a (se) vehicula, (înv.) a (se) povesti, a (se) vesti. (Știrea s-a ~ peste tot.) 2. a populariza, a propaga, a propovădui, a răspîndi, (astăzi rar) a vulgariza, (fig.) a semăna. (A ~ o teorie.) 3. a (se) împrăștia, a (se) răspîndi, a (se) revărsa. (Lumina se ~ în toate ungherele.)

difuza dex

Intrare: difuz
difuz adjectiv
Intrare: difuza
difuza verb grupa I conjugarea a II-a