Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru diftonga

diftong├í vtr [At: ROSETTI, S. L. 11 / Pzi: ~gh├ęz / E: fr diphtonguer] (Fon) 1-4 A (se) transforma ├«n diftong (1-2).
DIFTONG├ü, diftonghez, vb. I. Refl. (Despre vocale) A se transforma ├«n diftong. ÔÖŽ Tranz. A articula o vocal─â transform├ónd-o ├«n diftong. ÔÇô Din fr. diphtonguer.
DIFTONG├ü, diftonghez, vb. I. Refl. (Despre vocale) A se transforma ├«n diftong. ÔÖŽ Tranz. A articula o vocal─â transform├ónd-o ├«n diftong. ÔÇô Din fr. diphtonguer.
DIFTONG├ü, diftonghez, vb. I. Refl. (Subiectul este o vocal─â) A se transforma ├«n diftong, a deveni diftong. Vocala ┬źo┬╗ din cuv├«ntul ┬źom┬╗ se diftongheaz─â la plural: ┬źoameni┬╗. ÔÖŽ Tranz. (Subiectul este o persoan─â) A articula o vocal─â transform├«nd-o ├«n diftong.
!diftongá (a ~) (dif-ton-/di-fton-) vb., ind. prez. 3 diftongheáză
diftong├í vb. (sil. mf. -fton-), ind. prez. 1 sg. diftongh├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. diftonghe├íz─â
DIFTONGÁ vb. I. tr., refl. A (se) transforma în diftong. [Cf. fr. diphtonguer].
DIFTONGÁ vb. tr., refl. (despre vocale) a (se) transforma în diftong. (< fr. diphtonguer)
A DIFTONG├ü ~gh├ęz tranz. (vocale) A face s─â se diftongheze. /<fr. diphtonguer
A SE DIFTONGÁ se ~gheáză intranz. (despre sunete vocale) A se transforma în diftong. /<fr. diphtonguer
* diftongh├ęz v. tr. (d. diftong). Gram. Prefac ├«n diftong o vocal─â simpl─â, ca p├«─şne ├«ld. p├«ne.

Diftonga dex online | sinonim

Diftonga definitie

Intrare: diftonga
diftonga verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -fton-