difteric definitie

10 definiții pentru difteric

diftéric, ~ă [At: GHICA, C. E. I, 266 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr diphtérique] 1 a De natura difteriei (1). 2 a Care aparține difteriei (1). 3 a Privitor la difterie (1). 4 a (Îs) Anghină (sau angină) ~ă Difterie (1) faringiană. 5 a (Îs) Crup ~ Difterie (1) localizată pe laringe Si: (pop) gușter. 6-7 smf, a (Persoană) care suferă de difterie (1).
DIFTÉRIC, -Ă, difterici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. De natura difteriei, care aparține difteriei, privitor la difterie. ◊ Anghină difterică = difterie. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) bolnavă de difterie. – Din fr. diphtérique.
DIFTÉRIC, -Ă, difterici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. De natura difteriei, care aparține difteriei, privitor la difterie. ◊ Anghină difterică = difterie. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) bolnavă de difterie. – Din fr. diphtérique.
DIFTÉRIC, -Ă, difterici, -e, adj. De natura difteriei. Bacil difteric. ◊ Anghină difterică = difterie. ♦ (Substantivat) Persoană bolnavă de difterie. Toți diftericii au fost izolați.
diftéric adj. m., s. m., pl. diftérici; adj. f., s. f. diftérică, pl. diftérice
diftéric adj. m., s. m., pl. diftérici; f. sg. diftérică, pl. diftérice
DIFTÉRIC, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de difterie. ◊ Anghină difterică = boală contagioasă manifestată prin formarea unor false membrane în gât, pe laringe, pe bronhii, pe conjunctivele ochilor și în nări. [Cf. fr. diphtérique].
DIFTÉRIC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de difterie. (< fr. diphtérique)
DIFTÉRIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de difterie; propriu difteriei. Infecție ~că. 3) și substantival Care suferă de difterie; bolnav de difterie. /<fr. diphteérique
* difteríc, -ă adj. (d. difterie). Med. În relațiune cu difteria: angină difterică. Subst. Bolnav de difterie.

difteric dex

Intrare: difteric (adj.)
difteric adjectiv
Intrare: difteric (s.m.)
difteric substantiv masculin