Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru difracta

difract├í vtr [At: MACAROVICI, CH. 170 / Pzi: 3 difr├íct─â / E: fr diffracter] 1-2 A se produce sau a face s─â se produc─â o difrac╚Ťie.
DIFRACT├ü, pers. 3 difr├íct─â, vb. I. Refl. ╚Öi tranz. A suferi sau a produce o difrac╚Ťie. ÔÇô Din fr. diffracter.
DIFRACT├ü, pers. 3 difr├íct─â, vb. I. Refl. ╚Öi tranz. A suferi sau a produce o difrac╚Ťie. ÔÇô Din fr. diffracter.
DIFRACT├ü, pers. 3 difr├íct─â, vb. I. Refl. (Fiz.; despre razele luminoase) A produce un fenomen de difrac╚Ťie. Fasciculul de lumin─â care trece printr-o deschidere ├«ngust─â se difract─â ╚Öi formeaz─â o serie de imagini nete. ÔÖŽ Tranz. A produce fenomenul difrac╚Ťiei (la un fascicul de lumin─â).
difractá (a ~) (di-frac-) vb., ind. prez. 3 difráctă
difractá vb. (sil. -frac-), ind. prez. 3 sg. difráctă
DIFRACT├ü vb. I. tr., refl. A (se) produce un fenomen de difrac╚Ťie. [P.i. 3 -t─â. / < fr. diffracter].
DIFRACT├ü vb. refl., tr. a (se) produce un fenomen de difrac╚Ťie. (< fr. diffracter)
A DIFRACT├ü ~├ęz tranz. (raze de lumin─â, fascicule de radia╚Ťie, unde acustice) A face s─â se difracte. /<fr. diffracter
A SE DIFRACT├ü pers. 3 se difr├íct─â intranz. (despre raze de lumin─â, fascicule de radia╚Ťie, unde sonore) A suferi o difrac╚Ťie. /<fr. diffracter

Difracta dex online | sinonim

Difracta definitie

Intrare: difracta
difracta verb grupa I conjugarea I
  • silabisire: -frac-