Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru diformitate

diformit├íte sf [At: CA. ROSETTI, C. 273/17 / V: (├«nv) disf~, def~ / Pl: ~tß║»╚Ťi / E: fr difformit├ę, lat difformitas, -atis] 1 Deformare a formei normale a corpului. 2 Ur├ó╚Ťenie. 3 Ceea ce face ca cineva sau ceva s─â fie diform (1) Si: ur├ó╚Ťenie, slu╚Ťenie.
DIFORMIT├üTE, diformit─â╚Ťi, s. f. Deviere, abatere de la forma normal─â; p. ext. ur├ó╚Ťenie, slu╚Ťenie. ÔÇô Din fr. difformit├ę, lat. difformitas, -atis.
DIFORMIT├üTE, diformit─â╚Ťi, s. f. Faptul de a fi diform, caracterul a ceea ce este diform; ceea ce face ca cineva sau ceva s─â fie diform; ur├ó╚Ťenie, slu╚Ťenie. ÔÇô Din fr. difformit├ę, lat. difformitas, -atis.
DIFORMIT├üTE, diformit─â╚Ťi, s. f. Deviere, abatere de la forma sau propor╚Ťiile normale; defect; p. ext. ur├«╚Ťenie.
diformit├íte s. f., g.-d. art. diformitß║»╚Ťii; pl. diformitß║»╚Ťi
diformit├íte s. f., g.-d. art. diformit─â╚Ťii; pl. diformit─â╚Ťi
DIFORMIT├üTE s. v. ur├ó╚Ťenie.
DIFORMIT├üTE s.f. Viciu de conforma╚Ťie; defect; (p. ext.) Ur├ó╚Ťenie. [Cf. fr. difformit├ę, lat. difformitas].
DIFORMIT├üTE s. f. abatere de la aspectul ╚Öi propor╚Ťiile normale; viciu de conforma╚Ťie; defect. (p. ext.) ur├ó╚Ťenie. (< fr. difformit├ę, lat. difformitas)
DIFORMIT├üTE ~─â╚Ťi f. Caracter diform; abatere de la norm─â (a formei, a propor╚Ťiilor). [Art. diformitatea; G.-D. diformit─â╚Ťii] /<fr. diformit├ę
diformitate f. vi╚Ťiu de conforma╚Ťiune.
* diformit├íte f. (fr. difformit├ę, mlat. difformitas, clasic deformitas). Uric─şune, lips─â de form─â.
DIFORMITATE s. hido╚Öenie, poceal─â, slu╚Ťenie, ur├«ciune, ur├«╚Ťenie, (rar) slu╚Ťie, (pop.) h├«zenie, (├«nv.) groz─âvie. (~ unei fiin╚Ťe.)

Diformitate dex online | sinonim

Diformitate definitie

Intrare: diformitate
diformitate substantiv feminin