Dicționare ale limbii române

13 definiții pentru diformitate

diformitáte sf [At: CA. ROSETTI, C. 273/17 / V: (înv) disf~, def~ / Pl: ~tắți / E: fr difformité, lat difformitas, -atis] 1 Deformare a formei normale a corpului. 2 Urâțenie. 3 Ceea ce face ca cineva sau ceva să fie diform (1) Si: urâțenie, sluțenie.
DIFORMITÁTE, diformități, s. f. Deviere, abatere de la forma normală; p. ext. urâțenie, sluțenie. – Din fr. difformité, lat. difformitas, -atis.
DIFORMITÁTE, diformități, s. f. Faptul de a fi diform, caracterul a ceea ce este diform; ceea ce face ca cineva sau ceva să fie diform; urâțenie, sluțenie. – Din fr. difformité, lat. difformitas, -atis.
DIFORMITÁTE, diformități, s. f. Deviere, abatere de la forma sau proporțiile normale; defect; p. ext. urîțenie.
diformitáte s. f., g.-d. art. diformitắții; pl. diformitắți
diformitáte s. f., g.-d. art. diformității; pl. diformități
DIFORMITÁTE s. v. urâțenie.
DIFORMITÁTE s.f. Viciu de conformație; defect; (p. ext.) Urâțenie. [Cf. fr. difformité, lat. difformitas].
DIFORMITÁTE s. f. abatere de la aspectul și proporțiile normale; viciu de conformație; defect. (p. ext.) urâțenie. (< fr. difformité, lat. difformitas)
DIFORMITÁTE ~ăți f. Caracter diform; abatere de la normă (a formei, a proporțiilor). [Art. diformitatea; G.-D. diformității] /<fr. diformité
diformitate f. vițiu de conformațiune.
* diformitáte f. (fr. difformité, mlat. difformitas, clasic deformitas). Uricĭune, lipsă de formă.
DIFORMITATE s. hidoșenie, poceală, sluțenie, urîciune, urîțenie, (rar) sluție, (pop.) hîzenie, (înv.) grozăvie. (~ unei ființe.)

diformitate definitie

diformitate dex

Intrare: diformitate
diformitate substantiv feminin