Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

3 intr─âri

32 defini╚Ťii pentru diforma

deform├í [At: HELIADE, O. I, 395 / V: dif~, desf~, disf~ / Pzi: ~m├ęz / E: fr d├ęformer] 1 vt (C.i. p─âr╚Ťi ale corpului) A modifica ├«nf─â╚Ťi╚Öarea. 2-3 vtr (D. obiecte) A(-╚Öi) strica forma. 4-5 vtr A (se) ur├ó╚Ťi. 6-7 vtr (Prc) A (se) v─ât─âma. 8 vr (Prc) A se ├«ngr─â╚Öa. 9 vt (C.i. fenomene naturale) A schimba modul normal de manifestare. 10 vt (C.i. cuvinte) A schimba forma corect─â. 11-12 vtr (C.i. un corp solid) A(-╚Öi) modifica forma. 13-14 vr (D. ├«mbr─âc─âminte, ├«nc─âl╚Ť─âminte) A se sc├ólcia. 15 vt (Fig) A prezenta altfel dec├ót este de fapt. 16 vt (Fig) A reproduce inexact. 17 vt (Fig) A denatura. 18 vr A-╚Öi pierde forma primar─â.
dif├│rm, ~─â a [At: NEGULICI / V: (├«nv) def~, desf~ / Pl: ~i, ~e / E: fr difforme, lat difformis] 1 (D. fiin╚Ťe sau d. p─âr╚Ťi ale corpului lor) Care nu are form─â fireasc─â, normal─â Si: deformat, desfigurat, monstruos, mutilat, pocit, schilodit, slut. 2 Care nu are forma, figura sau propor╚Ťiile pe care ar trebui s─â le aib─â. 3 (Rar; d. materii) F─âr─â form─â precis─â Si: brut, inform.
diformá v vz deforma
DEFORM├ü, deformez, vb. I. 1. Tranz. ╚Öi refl. A(-╚Öi) modifica, a(-╚Öi) strica forma; a (se) slu╚Ťi, a (se) ur├ó╚Ťi, a (se) poci. ÔÖŽ Tranz. Fig. A prezenta altfel dec├ót este de fapt, a reproduce inexact, a denatura, a falsifica, a altera. 2. Tranz. A modifica forma sau dimensiunile unui corp solid, f─âr─â a desprinde material din el, ci numai prin influen╚Ťa unor mi╚Öc─âri interioare sau exterioare. [Var.: diform├í vb. I] ÔÇô Din fr. d├ęformer, lat. deformare.
DIF├ôRM, -─é, diformi, -e, adj. (Despre fiin╚Ťe sau despre p─âr╚Ťi ale corpului lor) Cu anomalii; ur├ót, pocit, slut. ÔÖŽ (Rar; despre materii) Inform. ÔÇô Din fr. difforme, lat. difformis.
DIFORMÁ vb. I v. deforma.
DEFORM├ü, deformez, vb. I. 1. Tranz. ╚Öi refl. A(-╚Öi) modifica, a(-╚Öi) strica forma; a (se) slu╚Ťi, a (se) ur├ó╚Ťi, a (se) poci. ÔÖŽ Tranz. Fig. A prezenta altfel dec├ót este de fapt, a reproduce inexact, a denatura, a falsifica, a altera. 2. Tranz. A modifica forma sau dimensiunile unui corp solid, f─âr─â a desprinde material din el, ci numai prin influen╚Ťa unor mi╚Öc─âri interioare sau exterioare. [Var.: diform├í vb. I] ÔÇô Din fr. d├ęformer, lat. deformare.
DIF├ôRM, -─é, diformi, -e, adj. (Despre fiin╚Ťe sau despre p─âr╚Ťi ale corpului lor) A c─ârui form─â prezint─â anomalii sau neregularit─â╚Ťi izbitoare, resping─âtoare; ur├ót, pocit, slut. ÔÖŽ (Rar; despre materii) Inform. ÔÇô Din fr. difforme, lat. difformis.
DIFORMÁ vb. I v. deforma.
DEFORM├ü, deformez, vb. I. Tranz. 1. A strica, a altera forma unui lucru; a slu╚Ťi, a poci, a ur├«╚Ťi. ÔÖŽ Fig. A reproduce inexact (o ├«nt├«mplare, vorbele cuiva etc.); a denatura. Mincinosul deformeaz─â adev─ârul. (Refl.) Trec├«nd din om ├«n om, toate se deformeaz─â ╚Öi se exagereaz─â. REBREANU, R. II 225. 2. A schimba forma sau dimensiunile unui corp solid, f─âr─â a desprinde material din el. ÔÇô Variant─â: diform├í (SAHIA, N. 74, BART, E. 32) vb. I.
DIF├ôRM, -─é, diformi, -e, adj. (Despre fiin╚Ťe sau despre p─âr╚Ťi ale corpului lor) A c─ârui form─â prezint─â anomalii sau neregularit─â╚Ťi izbitoare; ur├«t, pocit, slut. ├Ä╚Öi chinuia trupul uscat, de╚Öirat, diform aproape. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 114. ÔŚŐ (Prin analogie, despre lucruri) Muntele nem─âsurat ╚Öi diform, ├«n triste╚Ťea indescriptibil─â a sf├«r╚Öiturilor de zi pe mun╚Ťi, inspira ne├«ncredere ╚Öi nelini╚Öte. IBR─éILEANU, A. 160. ÔÖŽ (Rar) F─âr─â form─â precis─â. ├Äncerca s─â disting─â umbrele diforme din cea╚Ťa ce ├«nv─âluia portul ca o pulbere violet─â. BART, E. 185. ÔÖŽ Inform, brut. La laminoare, blocul este cobor├«t cu prevedere. Peste el ├«ncep s─â joace val╚Ťurile de o╚Ťel, cre├«nd din bucata de fier diform─â o tabl─â sub╚Ťire. SAHIA, N. 33.
DIFORMÁ vb. I v. deforma.
deformá (a ~) vb., ind. prez. 3 deformeáză
dif├│rm adj. m., pl. dif├│rmi; f. dif├│rm─â, pl. dif├│rme
deform├í vb., ind. prez. 1 sg. deform├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. deforme├íz─â
dif├│rm adj. m., pl. dif├│rmi; f. sg. dif├│rm─â, pl. dif├│rme
DEFORM├ü vb. 1. a (se) str├ómba, (pop. ╚Öi fam.) a (se) scof├ólci. (Un obiect care s-a ~.) 2. v. desfigura. 3. v. sc├ólcia. 4. a ceda. (Un material care se ~ u╚Öor.) 5. v. sc├ólcia. 6. a (se) corupe, a (se) strica. (O limb─â care s-a ~ sub influen╚Ťa...) 7. v. denatura.
DIFÓRM adj. v. urât.
DEFORM├ü vb. I. 1. tr. A strica forma (natural─â sau primitiv─â) a unui obiect; a slu╚Ťi. ÔÖŽ (Fig.) A reproduce inexact; a denatura. 2. refl. A-╚Öi pierde forma primitiv─â. [< fr. d├ęformer, it., lat. deformare].
DIF├ôRM, -─é adj. Care nu are forma, figura sau propor╚Ťiile pe care ar trebui s─â le aib─â; pocit, monstruos; inform. ÔÖŽ (Rar) F─âr─â form─â precis─â. [< fr. difforme, cf. lat.t. difformis].
DEFORM├ü vb. I. tr., refl. a(-╚Öi) altera, a(-╚Öi) modifica forma sau dimensiunile; a (se) slu╚Ťi. II. tr. (fig.) 1. a reproduce inexact; a denatura, a falsifica. 2. a modifica forma sau dimensiunile unui corp sub ac╚Ťiunea unor for╚Ťe exterioare sau a unor eforturi interioare. (< fr. d├ęformer, lat. deformare)
DIF├ôRM, -─é adj. care nu are forma, figura sau propor╚Ťiile pe care ar trebui s─â le aib─â; pocit, monstruos; inform. ÔŚŐ f─âr─â form─â precis─â. (< fr. difforme, lat. difformis)
A DEFORM├ü ~├ęz tranz. 1) A face s─â se deformeze. 2) fig. (adev─ârul, realitatea) A prezenta ├«n mod inexact. /<fr. d├ęformer, lat. deformare
A SE DEFORM├ü m─â ~├ęz intranz. A-╚Öi modifica forma primar─â; a-╚Öi pierde forma ini╚Ťial─â. /<fr. d├ęformer, lat. deformare
DIF├ôRM ~─â (~i, ~e) (mai ales despre fiin╚Ťe ╚Öi p─âr╚Ťi ale corpului lor) Care nu are form─â ╚Öi propor╚Ťii normale; cu anomalii; deformat. /<fr. difforme, lat. diformis
deformà v. a strica forma.
diform a. 1. cu forma neregulat─â: fa╚Ť─â diform─â; 2. fig. odios, resping─âtor.
*deform├ęz v. tr. (lat. deformare, fr. d├ęformer). Stric forma, ur├«╚Ťesc, pocesc, desfigurez. ÔÇô ╚śi diformez (fr. ma─ş vech─ş difformer, mlat. difformare).
* difórm, -ă adj. (fr. difforme, it. difforme și deforme, mlat. difformis, cl. defformis. V. con- și in-form). Urît, desfigurat, pocit.
* diform├ęz V. deformez.
DEFORMA vb. 1. a (se) str├«mba, (pop. ╚Öi fam.) a (se) scof├«lci. (Un obiect care s-a ~.) 2. a (se) desfigura, a (se) poci, a (se) schimonosi, a (se) slu╚Ťi, a (se) str├«mba, a (se) ur├«╚Ťi, (pop. ╚Öi fam.) a (se) sc─âl├«mb─âia, a (se) scof├«lci, (pop.) a (se) h├«zi, (Mold. ╚Öi Bucov.) a (se) ╚Öon╚Ťi, (├«nv.) a (se) groz─âvi. (Un om care s-a ~ de tot ├«n urma accidentului.) 3. a (se) sc├«lcia, a (se) str├«mba, (Mold.) a (se) scromb─âi. (Pantofii s-au ~ prin uzur─â.) 4. a ceda. (Un material care se ~ u╚Öor.) 5. a denatura, a poci, a schimonosi, a sc├«lcia, a st├«lci, a strop╚Öi, (fig.) a schingiui. (~ cuvintele c├«nd vorbe╚Öte.) 6. a (se) corupe, a (se) strica. (O limb─â care s-a ~ sub influen╚Ťa...) 7. a altera, a contraface, a denatura, a escamota, a falsifica, a m─âslui, a mistifica, a r─âst─âlm─âci, (fig.) a silui, (├«nv. fig.) a sminti, a str├«mba. (~ sensul, adev─ârul celor spuse de cineva.)
DIFORM adj. hidos, h├«d, monstruos, pocit, resping─âtor, schimonosit, slut, str├«mb, ur├«t, (pop. ╚Öi fam.) bocciu, sc─âl├«mb, sc─âl├«mb─âiat, (reg.) p├«cle╚Ö, (Mold.) balc├«z, (Mold. ╚Öi Transilv.) pogan, (├«nv.) grozav, (fam.) ╚Öui. (O fiin╚Ť─â ~.)

Diforma dex online | sinonim

Diforma definitie

Intrare: diform
diform adjectiv
Intrare: deforma
deforma verb grupa I conjugarea a II-a
diforma verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: diforma
diforma