dificultáte sf [At: MOLNAR, I. 92/1 / Pl: ~tắți / E: fr difficulté, lat difficultas, -atis] 1-2 Lucru, faptă etc. dificile (3-4). 3 Greutate de a face ceva Si: anevoință. 4 (Îlav) Cu (multă) ~ Foarte greu. 5 Piedică. 6 (Îe) A face (sau a crea) ~tăți A pune cuiva piedici. 7 (Îae) A opune rezistență (într-o problemă). 8 (Îe) A avea ~tăți A avea neînțelegeri cu cineva.

DIFICULTÁTE, dificultăți, s. f. Greutate de a face ceva; anevoință. ♦ Piedică, obstacol. ◊ Expr. A face (sau a crea) dificultăți = a pune (cuiva) piedici; a opune rezistență, a se împotrivi (într-o problemă). – Din fr. difficulté, lat. difficultas, -atis.

DIFICULTÁTE, dificultăți, s. f. Greutate de a face ceva; anevoință. ♦ Piedică, obstacol. ◊ Expr. A face (sau a crea) dificultăți = a pune (cuiva) piedici; a opune rezistență, a se împotrivi (într-o problemă). – Din fr. difficulté, lat. difficultas, -atis.

DIFICULTÁTE, dificultăți, s. f. 1. Greutate (de a face ceva); anevoință. Pe ici, pe colo, se observă oarecare dificultăți de expresie... care fac gîndirea greoaie. VLAHUȚĂ, O. A. I 235. Unde să-i găsim? Iată dificultatea! ODOBESCU, S. III 26. 2. Piedică, obstacol. M-am împiedecat de o dificultate care și azi mi se pare de netrecut în teatrul istoric: problema limbii. CAMIL PETRESCU, T. III 491. ◊ A face (sau a crea) dificultăți = a pune piedici, a opune rezistență, a se împotrivi. Cum îți permiți dumneata să mă acuzi că-ți fac dificultăți? izbucni șeful iritat. BART, S. M. 86.

dificultáte s. f., g.-d. art. dificultắții; pl. dificultắți

dificultáte s. f., g.-d. art. dificultății; pl. dificultăți

DIFICULTÁTE s. 1. greutate, impas, impediment, inconvenient, neajuns, nevoie, obstacol, opreliște, piedică, stavilă, (pop.) opreală, poticală, potrivnicie, (înv. și reg.) scandal, sminteală, (înv.) anevoință, nevoință, poprire, stenahorie, (fig.) barieră, handicap, hop. (A avut de depășit o mare ~.) 2. v. greu. 3. v. problemă. 4. v. impas. 5. v. șicană. 6. v. adversitate. 7. v. vicisitudine.

DIFICULTÁTE s.f. 1. Greutate; anevoință. 2. Obstacol, piedică. [Cf. fr. difficulté, lat. difficultas].

DIFICULTÁTE s. f. greutate de a face ceva; anevoință. ◊ obstacol, piedică. (< fr. difficulté, lat. difficultas)

DIFICULTÁTE ~ăți f. 1) Caracter dificil. 2) mai ales la pl. Factor care face ca ceva să fie dificil de realizat; greutate. ◊ A face (sau a crea) ~ăți a pune piedică; a se opune. [Art. dificultatea; G.-D. dificultății] /<fr. difficulté, lat. difficultas

dificultate f. 1. greutate, anevoință; 2. neînțelegere: am dificultăți cu vecinul.

* dificultáte f. (lat. difficúltas, -átis). Proprietatea de a fi dificil, greutate: a da de dificultățĭ. A ridica o dificultate, a prezenta o obĭecțiune. A avea dificultățĭ cu cineva, a avea neînțelegerĭ cu el.

DIFICULTATE s. 1. greutate, impas, impediment, inconvenient, neajuns, nevoie, obstacol, opreliște, piedică, stavilă, (pop.) opreală, poticală, potrivnicie, (înv. si reg.) scandal, sminteală, (înv.) anevoință, nevoință, poprire, stenahorie, (fig.) barieră, handicap, hop. (A avut de depășit o ~.) 2. greu, greutate. (A dus pe umeri ~ unei acțiuni.) 3. greutate, problemă. (Sînt multe ~ de rezolvat.) 4. impas, încurcătură, (fig.) strîmtoare, (înv. și pop. fig.) strîmtorare, strîmtoreală, (înv. fig.) strîmtură, strînsoare. (Se află în ~.) 5. greutate, neajuns, șicană. (Îi face tot felul de ~.) 6. adversitate, greutate. (~ile soartei.) 7. greutate, neajuns, vicisitudine. (~ile vieții.)