Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

29 defini╚Ťii pentru diferit

difer├ş vi [At: HELIADE, O. II, 42 / V: (├«nv) ~r├í, (├«rg) def~ / Pzi: dif├ęr, ~r├ęsc, 3 (├«nv) ~re, 6 (├«nv) ~resc / E: fr diff├ęrer, lat diferre] A nu (mai) fi la fel (cu cineva sau ceva) Si: a se deosebi, a se diferen╚Ťia (2).
difer├şt, ~─â a [At: (a. 1774) URICARIUL I, 182 / V: (├«nv) ~├şnt / Pl: ~i╚Ťi, ~e / E: diferi] 1 Care se deosebe╚Öte (de cineva sau de ceva) Si: deosebit, (├«vp) osebit, (├«nv) diferent2, (├«vr) diferitor (1). 2 Care nu (mai) este asem─ân─âtor (cu cineva sau ceva) Si: deosebit, (├«vp) osebit, (├«nv) diferent2 (2), (├«vr) diferitor (2). 3 (Lpl; preced─â cuv├óntul pe care ├«l determin─â) Fel de fel de... Si: diver╚Öi, feluri╚Ťi, varia╚Ťi, (├«vp) osebit.
DIFER├Ź, dif├ęr, vb. IV. Intranz. A se diferen╚Ťia (de altcineva sau de altceva); a se deosebi. ÔÇô Din fr. diff├ęrer, lat. differre.
DIFER├ŹT, -─é, diferi╚Ťi, -te, adj. 1. (Urmeaz─â dup─â substantivul pe care ├«l determin─â) Care difer─â, care se deosebe╚Öte (de cineva sau de ceva), care nu este asem─ân─âtor (cu cineva sau cu ceva); deosebit. 2. (La pl.; preced─â substantivul pe care ├«l determin─â) Fel de fel de..., tot felul de...; varia╚Ťi, diver╚Öi, feluri╚Ťi. ÔÇô V. diferi.
DIFER├Ź, dif├ęr, vb. IV. Intranz. A fi deosebit (de altcineva sau de altceva); a se deosebi. ÔÇô Din fr. diff├ęrer, lat. differre.
DIFER├ŹT, -─é, diferi╚Ťi, -te, adj. 1. (Urmeaz─â dup─â substantivul pe care ├«l determin─â) Care difer─â, care se deosebe╚Öte (de cineva sau de ceva), care nu este asem─ân─âtor (cu cineva sau cu ceva); deosebit. 2. (La pl.; preced─â substantivul pe care ├«l determin─â) Fel de fel de..., tot felul de...; varia╚Ťi, diver╚Öi, feluri╚Ťi. ÔÇô V. diferi.
DIFER├Ź, pers. 3 dif├ęr─â, vb. IV. Intranz. A nu fi la fel, a se deosebi. ├Än vremurile vechi, socotirea timpului diferea mult de la un popor la altul. IST. R.P.R. 7. Roadele date de institu╚Ťiuni identice, ├«n condi╚Ťiuni diferite, trebuie s─â difere. GHEREA, ST. CR. I 328.
DIFER├ŹT, -─é, diferi╚Ťi, -te, adj. 1. (Urmeaz─â dup─â substantivul pe care ├«l determin─â) Care difer─â, care se deosebe╚Öte (de cineva sau de ceva), care nu este asem─ân─âtor (cu cineva sau cu ceva); deosebit, altfel. Condi╚Ťii diferite de munc─â. Ôľş De╚Öi societatea de pe teritoriul ╚Ť─ârii noastre s-a dezvoltat ├«ntr-un ritm diferit de cel al altor ╚Ť─âri, ├«nt├«lnim pe teritoriul ╚Ť─ârii noastre toate or├«nduirile fundamentale. IST. R.P.R. 9. ÔŚŐ (Adverbial) Poate fiecare vorb─â sun─â diferit. EMINESCU, N. 32. 2. (La pl., preced─â substantivul pe care ├«l determin─â) Fel de fel de..., tot felul de..., varia╚Ťi, diver╚Öi, feluri╚Ťi. Se cunoa╚Öte c─â au fost c├«teva zile de ploi toren╚Ťiale, cu diferite ├«ntreruperi de c─âldur─â arz─âtoare. CAMIL PETRESCU, B. 7. Din diferite p─âr╚Ťi ale mul╚Ťimii se pornir─â glasuri. REBREANU, R. II 87. Patru divanuri acoperite cu ╚Öaluri ├«n dungi de diferite culori. ALECSANDRI, O. P. 141.
difer├ş (a ~) (a se deosebi) vb., ind. prez. 3 dif├ęr─â, imperf. 3 sg. difere├í; conj. prez. 3 s─â dif├ęre
*difer├şt (care difer─â) adj. m., pl. difer├ş╚Ťi; f. difer├şt─â, pl. difer├şte (opinii diferite, opiniile sunt diferite)
*difer├ş╚Ťi (fel de fel) adj. m., pl., f. difer├şte (diferite opinii); g.-d. pl. m. ╚Öi f. difer├ştor (neprecedat de alt determinant cu form─â cazual─â marcat─â)/ ac. m. a, la difer├ş╚Ťi, f. a, la difer├şte
difer├ş (a se deosebi) vb., ind. prez. 1 sg. dif├ęr, 3 sg. ╚Öi pl. dif├ęr─â, imperf. 3 sg. difere├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. dif├ęre
DIFER├Ź vb. a se deosebi, a se diferen╚Ťia, a varia, (├«nv.) a (se) feluri. (Obiceiurile ~ de la un popor la altul.)
DIFER├ŹT adj. 1. v. distinct. 2. v. separat. 3. deosebit. (Au tr─âit ├«n vremuri ~.) 4. v. divergent. 5. v. variat. 6. v. amestecat. 7. v. divers.
A diferi Ôëá a (se) asem─âna
Diferit Ôëá analog, asem─ân─âtor, identic
DIFER├Ź vb. IV. intr. A se deosebi. [P.i. 3 -r─â. / < fr. diff├ęrer, it. differire, cf. lat. differre].
DIFER├ŹT, -─é adj. 1. Deosebit, neasem─ân─âtor, altfel. 2. (La pl.) Fel de fel de..., tot felul de... [Cf. fr. diff├ęrent].
DIFER├Ź vb. intr. a se deosebi. (< fr. diff├ęrer, lat. differre)
DIFER├ŹT, -─é adj. 1. deosebit, altfel. 2. (pl.) fel de fel de..., tot felul de... (< fr. diff├ęrent)
A DIFER├Ź dif├ęr─â intranz. A se impune prin tr─âs─âturi distincte; a se manifesta ├«n mod deosebit; a se remarca; a se reliefa; a se diferen╚Ťia; a se deosebi. /<fr. diff├ęrer, lat. differre
DIFER├ŹT1 ~t─â (~╚Ťi, ~te) 1) (despre un ├«ntreg) Care const─â din elemente eterogene; divers; felurit. 2) (despre elemente) Care sunt de natur─â eterogen─â. /v. a diferi
DIFER├ŹT2 adv. ├Än alt mod; altfel. /v. a diferi
difer├Č v. 1. a fi diferit, a se deosebi: c├óinele difer─â pu╚Ťin de lup; 2. a fi de alt─â p─ârere.
diferit a. care difer─â, deosebit.
* dif├ęr, a -├ş v. intr. (fr. diff├ęrer, d. lat. dif-fero, di-l├ítum, compus ca ╚Öi s├║f-fero, sufer. ÔÇô El difer─â, e─ş difer─â; s─â difere. V. dilat). M─â deosebesc, ├«s diferit: c├«nele difer─â pu╚Ťin de lup, no─ş diferim mult ├«n p─ârer─ş.
* difer├şt, -─â adj. (d. difer). Deosebit, neasemenea. Felurit, variat. Adv. ├Än mod diferit.
DIFERI vb. a se deosebi, a se diferen╚Ťia, a varia, (├«nv.) a se feluri. (Obiceiurile ~ de la un popor la altul.)
DIFERIT adj. 1. deosebit, distinct, (├«nv. ╚Öi pop.) osebit. (Dou─â cete, dou─â gr─âmezi ~.) 2. deosebit, distinct, separat, (├«nv.) chilin. (Locuiesc ├«n camere ~.) 3. deosebit. (Au tr─âit ├«n vremuri ~.) 4. deosebit, divergent. (Au concep╚Ťii ~.) 5. deosebit, divers, felurit, variat, (├«nv. ╚Öi pop.) osebit, (├«nv.) desp─âr╚Ťit, variu. (Un sortiment ~ de m─ârfuri.) 6. amestecat, eterogen, felurit, ├«mpestri╚Ťat, pestri╚Ť, variat, (reg.) mistre╚Ť. (Elemente ~.) 7. divers, felurit, pestri╚Ť, variat. (Un public ~.)

Diferit dex online | sinonim

Diferit definitie

Intrare: diferit
diferit adjectiv
Intrare: diferi
diferi verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a