diferit definitie

2 intrări

29 definiții pentru diferit

diferí vi [At: HELIADE, O. II, 42 / V: (înv) ~rá, (îrg) def~ / Pzi: difér, ~résc, 3 (înv) ~re, 6 (înv) ~resc / E: fr différer, lat diferre] A nu (mai) fi la fel (cu cineva sau ceva) Si: a se deosebi, a se diferenția (2).
diferít, ~ă a [At: (a. 1774) URICARIUL I, 182 / V: (înv) ~ínt / Pl: ~iți, ~e / E: diferi] 1 Care se deosebește (de cineva sau de ceva) Si: deosebit, (îvp) osebit, (înv) diferent2, (îvr) diferitor (1). 2 Care nu (mai) este asemănător (cu cineva sau ceva) Si: deosebit, (îvp) osebit, (înv) diferent2 (2), (îvr) diferitor (2). 3 (Lpl; precedă cuvântul pe care îl determină) Fel de fel de... Si: diverși, feluriți, variați, (îvp) osebit.
DIFERÍ, difér, vb. IV. Intranz. A se diferenția (de altcineva sau de altceva); a se deosebi. – Din fr. différer, lat. differre.
DIFERÍT, -Ă, diferiți, -te, adj. 1. (Urmează după substantivul pe care îl determină) Care diferă, care se deosebește (de cineva sau de ceva), care nu este asemănător (cu cineva sau cu ceva); deosebit. 2. (La pl.; precedă substantivul pe care îl determină) Fel de fel de..., tot felul de...; variați, diverși, feluriți. – V. diferi.
DIFERÍ, difér, vb. IV. Intranz. A fi deosebit (de altcineva sau de altceva); a se deosebi. – Din fr. différer, lat. differre.
DIFERÍT, -Ă, diferiți, -te, adj. 1. (Urmează după substantivul pe care îl determină) Care diferă, care se deosebește (de cineva sau de ceva), care nu este asemănător (cu cineva sau cu ceva); deosebit. 2. (La pl.; precedă substantivul pe care îl determină) Fel de fel de..., tot felul de...; variați, diverși, feluriți. – V. diferi.
DIFERÍ, pers. 3 diféră, vb. IV. Intranz. A nu fi la fel, a se deosebi. În vremurile vechi, socotirea timpului diferea mult de la un popor la altul. IST. R.P.R. 7. Roadele date de instituțiuni identice, în condițiuni diferite, trebuie să difere. GHEREA, ST. CR. I 328.
DIFERÍT, -Ă, diferiți, -te, adj. 1. (Urmează după substantivul pe care îl determină) Care diferă, care se deosebește (de cineva sau de ceva), care nu este asemănător (cu cineva sau cu ceva); deosebit, altfel. Condiții diferite de muncă. ▭ Deși societatea de pe teritoriul țării noastre s-a dezvoltat într-un ritm diferit de cel al altor țări, întîlnim pe teritoriul țării noastre toate orînduirile fundamentale. IST. R.P.R. 9. ◊ (Adverbial) Poate fiecare vorbă sună diferit. EMINESCU, N. 32. 2. (La pl., precedă substantivul pe care îl determină) Fel de fel de..., tot felul de..., variați, diverși, feluriți. Se cunoaște că au fost cîteva zile de ploi torențiale, cu diferite întreruperi de căldură arzătoare. CAMIL PETRESCU, B. 7. Din diferite părți ale mulțimii se porniră glasuri. REBREANU, R. II 87. Patru divanuri acoperite cu șaluri în dungi de diferite culori. ALECSANDRI, O. P. 141.
diferí (a ~) (a se deosebi) vb., ind. prez. 3 diféră, imperf. 3 sg. difereá; conj. prez. 3 să difére
*diferít (care diferă) adj. m., pl. diferíți; f. diferítă, pl. diferíte (opinii diferite, opiniile sunt diferite)
*diferíți (fel de fel) adj. m., pl., f. diferíte (diferite opinii); g.-d. pl. m. și f. diferítor (neprecedat de alt determinant cu formă cazuală marcată)/ ac. m. a, la diferíți, f. a, la diferíte
diferí (a se deosebi) vb., ind. prez. 1 sg. difér, 3 sg. și pl. diféră, imperf. 3 sg. difereá; conj. prez. 3 sg. și pl. difére
DIFERÍ vb. a se deosebi, a se diferenția, a varia, (înv.) a (se) feluri. (Obiceiurile ~ de la un popor la altul.)
DIFERÍT adj. 1. v. distinct. 2. v. separat. 3. deosebit. (Au trăit în vremuri ~.) 4. v. divergent. 5. v. variat. 6. v. amestecat. 7. v. divers.
A diferi ≠ a (se) asemăna
Diferit ≠ analog, asemănător, identic
DIFERÍ vb. IV. intr. A se deosebi. [P.i. 3 -ră. / < fr. différer, it. differire, cf. lat. differre].
DIFERÍT, -Ă adj. 1. Deosebit, neasemănător, altfel. 2. (La pl.) Fel de fel de..., tot felul de... [Cf. fr. différent].
DIFERÍ vb. intr. a se deosebi. (< fr. différer, lat. differre)
DIFERÍT, -Ă adj. 1. deosebit, altfel. 2. (pl.) fel de fel de..., tot felul de... (< fr. différent)
A DIFERÍ diféră intranz. A se impune prin trăsături distincte; a se manifesta în mod deosebit; a se remarca; a se reliefa; a se diferenția; a se deosebi. /<fr. différer, lat. differre
DIFERÍT1 ~tă (~ți, ~te) 1) (despre un întreg) Care constă din elemente eterogene; divers; felurit. 2) (despre elemente) Care sunt de natură eterogenă. /v. a diferi
DIFERÍT2 adv. În alt mod; altfel. /v. a diferi
diferì v. 1. a fi diferit, a se deosebi: câinele diferă puțin de lup; 2. a fi de altă părere.
diferit a. care diferă, deosebit.
* difér, a -í v. intr. (fr. différer, d. lat. dif-fero, di-látum, compus ca și súf-fero, sufer. – El diferă, eĭ diferă; să difere. V. dilat). Mă deosebesc, îs diferit: cînele diferă puțin de lup, noĭ diferim mult în părerĭ.
* diferít, -ă adj. (d. difer). Deosebit, neasemenea. Felurit, variat. Adv. În mod diferit.
DIFERI vb. a se deosebi, a se diferenția, a varia, (înv.) a se feluri. (Obiceiurile ~ de la un popor la altul.)
DIFERIT adj. 1. deosebit, distinct, (înv. și pop.) osebit. (Două cete, două grămezi ~.) 2. deosebit, distinct, separat, (înv.) chilin. (Locuiesc în camere ~.) 3. deosebit. (Au trăit în vremuri ~.) 4. deosebit, divergent. (Au concepții ~.) 5. deosebit, divers, felurit, variat, (înv. și pop.) osebit, (înv.) despărțit, variu. (Un sortiment ~ de mărfuri.) 6. amestecat, eterogen, felurit, împestrițat, pestriț, variat, (reg.) mistreț. (Elemente ~.) 7. divers, felurit, pestriț, variat. (Un public ~.)

diferit dex

Intrare: diferit
diferit adjectiv
Intrare: diferi
diferi verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a