dieza vt [At: CADE / P: di-e~ / Pzi: ~zéz / E: fr diéser] (C.i. note muzicale) 1 A marca cu diez (1). 2 A ridica cu un semiton.

diezát, ~ă a [At: CL 1957, 98 / P: di-e~ / Pl: ~ați, ~e / E: fr diésé] 1 (D. note muzicale) Care este marcat cu un diez (1). 2 (D. note muzicale) Care este ridicat cu un semiton. 3 (Fon; d. sunete) Care are o notă mai înaltă decât sunetul fundamental de care se leagă.

diezá (a ~) (di-e-) vb., ind. prez. 3 diezeáză

diezá vb. (sil. di-e-), ind. prez. 3 sg. diezeáză

DIEZÁ vb. I. tr. A urca o notă cu un diez. [< fr. diéser].

DIEZÁT, -Ă adj. Marcat cu un diez. ♦ (Fon.) Care are o notă mai înaltă decât sunetul fundamental de care se leagă. [Cf. fr. diésé].

DIEZÁ vb. tr. a marca o notă cu un diez. (< fr. diéser)

DIEZÁT, -Ă adj. marcat cu un diez. ◊ (fon.; despre sunete) caracterizat acustic printr-o notă mai înaltă decât sunetul fundamental de care se leagă. (< fr. diésé)

A DIEZÁ ~éz tranz. 1) (sunete muzicale) A urca cu un diez. 2) (note muzicale) A marca cu un diez. [Sil. di-e-] /Din diez

* diezéz v. tr. (d. diez; fr. diéser). Muz. Pun diez uneĭ note.