dietétic, ~ă [At: ÎNVĂȚĂTURĂ, 123/7 / P: di-e~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr diététique] 1 a Care ține de dietă¹ (1) Si: (îvr) dieteticesc (1), dieticesc (1). 2 a Referitor la dietă¹ (1) Si: (îvr) dieteticesc (2), dieticesc (2). 3 a Pe bază de dietă¹ (1) Si: (îvr) dieteticesc (3), dieticesc (3). 4. sf Ramură a medicinii care se ocupă cu studiul regimurilor alimentare.

DIETÉTIC, -Ă, dietetici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține dietei¹, privitor la dietă¹; pe bază de dietă¹. 2. S. f. Ramură a medicinii care studiază problema dietei¹. [Pr.: di-e-] – Din fr. diététique.

DIETÉTIC, -Ă, dietetici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține dietei¹, privitor la dietă¹; pe bază de dietă¹. 2. S. f. Ramură a medicinii care studiază problema dietei¹. [Pr.: di-e-] – Din fr. diététique.

DIETÉTIC, -Ă, dietetici, -e, adj. Privitor la dietă¹, de dietă; pe bază de dietă. Bucătărie dietetică. Tratament dietetic. ▭ În cadrul cantinelor din întreprinderi și instituții funcționează și cantine dietetice. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2799. – Pronunțat: di-e-.

dietétic (di-e-) adj. m., pl. dietétici; f. dietétică, pl. dietétice

dietétic adj. m. (sil. di-e-), pl. dietétici; f. sg. dietétică, pl. dietétice

DIETÉTIC, -Ă adj. Referitor la dietă¹; pe bază de dietă¹. [< fr. diététique].

DIETÉTIC, -Ă I. adj. referitor la dietă¹, de dietă. II. s. f. ramură a medicinei care studiază igiena și terapeutica alimentară. (< fr. diététique)

DIETÉTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de dietă; propriu dietei. Tratament ~. Regim ~. [Sil. di-e-] /<fr. diététique

dietetic a. privitor la dietă.

* dietetíc, -ă adj. (vgr. diaitetikós). Relativ la dietă, de dietă (alimentară): traĭ dietetic. S.f. Știința dieteĭ.