Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru dielectric

diel├ęctric, ~─â [At: MACAROVICI, CH. 106 / P: di-e~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr di├ęlectrique] 1 a Care izoleaz─â din punct de vedere electric Si: izolator. 2 a (├Äs) Constant─â ~─â Raportul dintre capacitatea unui condensator electric care con╚Ťine ├«ntre arm─âturi o substan╚Ť─â izolatoare ╚Öi capacitatea aceluia╚Öi condensator c├ónd con╚Ťine ├«ntre arm─âturi aer sau vid. 3 sn Material izolant din punct de vedere electric, care polarizeaz─â temporar c├ónd este introdus ├«ntr-un c├ómp electric.
DIEL├ëCTRIC, -─é, dielectrici, -ce, adj., s. m. 1. Adj. Care izoleaz─â din punct de vedere electric; izolator. ÔŚŐ Constant─â dielectric─â = permitivitate. 2. S. m. Material izolant din punct de vedere electric ╚Öi care se polarizeaz─â temporar c├ónd este introdus ├«ntr-un c├ómp electric. [Pr.: di-e-] ÔÇô Din fr. di├ęlectrique.
DIEL├ëCTRIC, -─é, dielectrici, -ce, adj., s. n. 1. Adj. Care izoleaz─â din punct de vedere electric; izolator. ÔŚŐ Constant─â dielectric─â = raportul dintre capacitatea unui condensator electric care con╚Ťine ├«ntre arm─âturi o substan╚Ť─â izolatoare ╚Öi capacitatea aceluia╚Öi condensator c├ónd con╚Ťine ├«ntre arm─âturi aer sau vid. 2. S. n. Material izolant din punct de vedere electric ╚Öi care se polarizeaz─â temporar c├ónd este introdus ├«ntr-un c├ómp electric. [Pr.: di-e-] ÔÇô Din fr. di├ęlectrique.
DIEL├ëCTRIC1, dielectrice, s. n. Material izolant din punctul de vedere electric. ÔÇô Pronun╚Ťat: di-e-.
DIEL├ëCTRIC2, -─é, dielectrici, -e adj. Care izoleaz─â din punctul de vedere electric. ÔŚŐ Constant─â dielectric─â = raportul dintre capacitatea unui condensator electric care con╚Ťine ├«ntre arm─âturi o substan╚Ť─â izolatoare ╚Öi capacitatea aceluia╚Öi condensator care con╚Ťine ├«ntre arm─âturi aer sau vid. ÔÇô Pronun╚Ťat: di-e-.
diel├ęctric1 (di-e-) adj. m., pl. diel├ęctrici; f. diel├ęctric─â, pl. diel├ęctrice
diel├ęctric2 (di-e-) s. m., pl. diel├ęctrici
diel├ęctric adj. m., s. m. (sil. di-e-), pl. diel├ęctrici; f. sg. diel├ęctric─â, pl. diel├ęctrice
DIELÉCTRIC s., adj. v. izolant.
DIEL├ëCTRIC, -─é adj. Izolant electric. // s.n. Mediu r─âu conduc─âtor de electricitate. [< fr. di├ęlectrique].
DIEL├ëCTRIC, -─é adj., s. n. (material, mediu) r─âu conduc─âtor de electricitate; izolator. (< fr. di├ęlectrique)
DIEL├ëCTRIC ~c─â (~ci, ~ce) 1) ╚Öi substantival (despre substan╚Ťe, materiale) Care izoleaz─â curentul electric; cu propriet─â╚Ťi de izolare a curentului electric. 2) (despre medii) Care conduce r─âu curentul electric; r─âu conduc─âtor de curent electric. [Sil. di-e-] /<fr. di├ęlectrique
DIELECTRIC s., adj. izolant. (Material ~.)

Dielectric dex online | sinonim

Dielectric definitie

Intrare: dielectric (adj.)
dielectric adjectiv
  • silabisire: di-e-
Intrare: dielectric (s.m.)
dielectric substantiv masculin
  • silabisire: di-e-