dicton definitie

12 definiții pentru dicton

dictón sn [At: NEGRUZZI, S. I, 263 / Pl: ~oane / E: fr dicton] Expresie, sentință etc. (formulată de o personalitate celebră) devenită proverb Si: aforism, maximă, zicătoare.
DICTÓN, dictoane, s. n. Expresie, sentință (formulată de o personalitate celebră) devenită proverb. – Din fr. dicton.
DICTÓN, dictoane, s. n. Expresie, sentință (formulată de o personalitate celebră) devenită proverb. – Din fr. dicton.
DICTÓN, dictoane, s. n. Expresie devenită proverb; zicătoare, maximă, sentință. Alea jacta est! spuse un intelectual din Comitetul executiv și tălmăci dictonul pentru tovarășii care nu știau carte multă: Zarul e aruncat! PAS, Z. IV 226. Îmi servise, pe lîngă dictoanele populare, diferite aforisme care mă amuzau. SADOVEANU, N. F. 51. Îi cunosc scriptura și dictonul favorit, pe care-l spune așa de des și cu o atît de fermecătoare clipire de ochi. CARAGIALE, O. II 23.
dictón s. n., pl. dictoáne
dictón s. n., pl. dictoáne
DICTÓN s. v. maximă.
DICTÓN s.n. Expresie proverbială, proverb; zicătoare, maximă. [< fr. dicton].
DICTÓN s. n. expresie devenită proverb; maximă. (< fr. dicton, lat. dictum, sentință)
DICTÓN ~oáne n. Expresie concisă care exprimă o povață sau un gând înțelept. /<fr. dicton
* dictón n., pl. oane (fr. dicton, d. lat. dictum, zisă, vorbă). Barb. Vorbă, expresiune, cugetare, zicătoare.
DICTON s. aforism, cugetare, maximă, sentință, (livr.) adagiu, (rar) apoftegmă, parimie, (pop.) zicere, (înv.) pildă, (ir.) panseu. (Culegere de ~.)

dicton dex

Intrare: dicton
dicton substantiv neutru