Dicționare ale limbii române

2 definiții pentru dictamnus

Amaracus dictamnus (L.) Benth. Specie care înflorește în iun.-aug. Flori roz pînă la purpur. Semitufă păroasă cu tulpini pe sol. Frunze rotunde, pînă la 2 cm diametru, groase, nedentate, dens-pubescente.
DICTAMNUS L., DICTAMNUS, fam. Rutaceae. Gen cu o singură specie: Dictamnus albus L., « Frăsinel », (syn. D. flaxinella Pers.). Originară din sudul Europei, nordul Chinei, plantă perenă. înflorește vara. Flori (petale lungi de cci 2-3 cm, caliciul caduc, stamine pubescente la bază) mari, albe-roșietice, cu nervuri roșii-purpurii, dispuse în raceme terminale, glandulos-vîscoase. Fructul, o capsulă cu cîteva semințe negre, lucioase. Pedunculii, caliciul și capsulele cu glande negre-roșietice. Frunze verzi, netede, alterne, imparipenate cu foliole lanceolate sau ovate, serulate. Plantă erbacee, glanduloasă, aromatică, la bază subfrutescentă, înaltă de 0,60-0,90 m. Rizom aproape lemnificat, alb, aromatic. Tulpină, ramurile și inflorescența erecte, acoperite cu peri glanduloși.

Dictamnus dex online | sinonim

Dictamnus definitie

Intrare: Dictamnus (gen de plante)
Dictamnus gen de plante
Intrare: Amaracus dictamnus
Amaracus dictamnus   nomenclatura binară