Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru dictafon

dictafón sn [At: LTR2 / Pl: ~oane / E: fr dictaphone] Aparat folosit pentru înregistrarea automată, cu ajutorul unei benzi magnetice, a mesajelor, comunicărilor vorbite etc., de obicei în scopul dactilografierii ulterioare a acestora.
DICTAF├ôN, dictafoane, s. n. Aparat pentru ├«nregistrarea vorbirii, ├«n scopul dactilografierii ulterioare a textului. ÔÇô Din fr. dictaphone.
DICTAF├ôN, dictafoane, s. n. Magnetofon utilizat la ├«nregistrarea automat─â a comunic─ârilor vorbite, de obicei ├«n scopul dactilografierii lor ulterioare. ÔÇô Din fr. dictaphone.
dictafón s. n., pl. dictafoáne
dictafón s. n., pl. dictafoáne
DICTAFÓN s.n. (Tehn.) Aparat care înregistrează vorbirea pentru a se putea dactilografia ulterior textul. [Pl. -oane. / < fr. dictaphone].
DICTAFÓN s. n. aparat de înregistrat vorbirea spre a fi transcrisă ulterior (pentru dactilografiere). (< fr. dictaphone)
DICTAFÓN ~oáne n. Aparat pentru înregistrarea și reproducerea automată a vorbirii. /<fr. dictaphone
dictaf├│n s. n. (tehn.) Magnetofon portabil care serve╚Öte la dictarea coresponden╚Ťei ÔŚŐ ÔÇ×Se pot admira, totodat─â, cele mai diverse ma╚Öini electronice de calcul, instala╚Ťii de multiviziune, radiotelefoane, videotelefoane, automate cu felurite ├«ntrebuin╚Ť─âri ╚Öi alte mijloace moderne de telecomunica╚Ťii. Un spa╚Ťiu aparte a fost rezervat bunurilor de larg consum: radioreceptoare miniaturizate sau nu [...], dictafoane, magnetofoane, ceasuri.ÔÇŁ Sc. 12 X 70 p. 3; v. ╚Öi 17 II 80 p. 5 (din fr. dictaphone; cf. engl. americ. dictaphone; CD; LTR, D. Am.; DEX, DN3)

Dictafon dex online | sinonim

Dictafon definitie

Intrare: dictafon
dictafon substantiv neutru