dicroísm sn [At: LTR² / P: ~cro-ism / E: fr dichroïsme] (Fiz) Proprietate a unei substanțe colorate de a absorbi selectiv și inegal cele două raze rezultate prin refracție.

DICROÍSM s. n. Proprietate a unei substanțe birefringente de a absorbi selectiv și inegal cele două raze rezultate prin refracție. – Din fr. dichroïsme.

DICROÍSM s. n. Proprietate a unei substanțe birefringente de a absorbi selectiv și inegal cele două raze rezultate prin refracție. – Din fr. dichroïsme.

dicroísm (di-cro-) s. n.

dicroísm s. n. (sil. -cro-)

DICROÍSM s.n. Proprietate pe care o au anumite substanțe de a oferi colorații diferite după circumstanțele în care se face observarea. [Pron. -cro-ism. / < fr. dichroïsme].

DICROÍSM s. n. proprietate pe care o au unele corpuri sau soluții de a oferi colorații diferite, după circumstanțele în care se face observarea. (< fr. dichroïsme)