Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

16 defini╚Ťii pentru dicotomie

dicotom├şe sf vz dihotomie
dihotom├şe sf [At: LM / S ╚Öi: dicho~ / V: dico~ / Pl: ~ii / E: fr dichotomie] 1 Mod de ramifica╚Ťie a talului ╚Öi a tulpinilor unor plante ├«n dou─â p─âr╚Ťi egale, care la r├óndul lor se ├«mpart ├«n dou─â p─âr╚Ťi egale etc. 2 (Ast; rar) Faz─â a lunii ├«n primul sau ├«n ultimul p─âtrar. 3 (Pex) Metod─â de diviziune binar─â. 4 (Log) Diviziune a unei no╚Ťiuni ├«n doi membri contradictorii.
DICOTOM├ŹE, dicotomii, s. f. 1. (Log.) Diviziune ├«n dou─â p─âr╚Ťi a unui concept, f─âr─â ca acesta s─â-╚Öi piard─â ├«n╚Ťelesul ini╚Ťial. 2. Mod de ramifica╚Ťie a talului ╚Öi a tulpinilor unor plante ├«n dou─â p─âr╚Ťi egale, care se ├«mpart la r├óndul lor ├«n alte dou─â p─âr╚Ťi egale etc. [Var.: dihotom├şe s. f.] ÔÇô Din fr. dichotomie.
DIHOTOM├ŹE s. f. v. dicotomie.
DICOTOM├ŹE s. f. v. dihotomie.
DIHOTOM├ŹE, dihotomii, s. f. 1. (Log.) Diviziune ├«n dou─â p─âr╚Ťi a unui concept, f─âr─â ca acesta s─â-╚Öi piard─â ├«n╚Ťelesul ini╚Ťial. 2. Mod de ramifica╚Ťie a talului ╚Öi a tulpinilor unor plante ├«n dou─â p─âr╚Ťi egale, care se ├«mpart la r├óndul lor ├«n dou─â p─âr╚Ťi egale etc. [Var.: dicotom├şe s. f.] ÔÇô Din fr. dichotomie.
!dicotom├şe/dihotom├şe s. f., art. dicotom├şa/dihotom├şa, g.-d. art. dicotom├şei/dihotom├şei; pl. dicotom├şi/dihotom├şi, art. dicotom├şile/dihotom├şile
dihotom├şe v. dicotom├şe
dihotom├şe s. f., art. dihotom├şa, g.-d. dihotom├şi, art. dihotom├şei
DICOTOM├ŹE s.f. v. dihotomie.
DIHOTOM├ŹE s.f. 1. Diviziune ├«n dou─â p─âr╚Ťi, grupe sau specii; bifurcare. 2. (Log.) ├Ämp─âr╚Ťire a unei no╚Ťiuni ├«n alte dou─â no╚Ťiuni, care epuizeaz─â ├«ntreaga sfer─â a no╚Ťiunii ├«mp─âr╚Ťite. [Gen. -iei, var. dicotomie s.f. / < fr. dichotomie].
DIHOTOM├ŹE s. f. 1. diviziune ├«n dou─â p─âr╚Ťi, grupe sau specii. 2. (log.) ├«mp─âr╚Ťire a unei no╚Ťiuni ├«n alte dou─â no╚Ťiuni. 3. ramificare a unui organ axial (r─âd─âcin─â, tulpin─â, ramuri) prin bifurcare. (< fr. dichotomie, gr. dikhotomia)
DIHOTOM├ŹE ~i f. 1) Diviziune ├«n dou─â p─âr╚Ťi a unei no╚Ťiuni. 2) bot. Mod de ramificare bifurcat─â a unor tulpini. [Art. dihotomia; G.-D. dihotomiei; Sil. -mi-e] /<fr. dichotomie
* dico- ╚Öi dihotom├şe f. (vgr. dihotomia). Bot. Desp─âr╚Ťirea ramurilor ├«n do┼ş─â. Astr. Faza lune─ş ├«n primu sa┼ş ultimu p─âtrar, adic─â c├«nd se vede numa─ş pe jum─âtate.
* dihot├│m -├şe V. dicotom, -mie.
DICO- (DICHO-, DIHO-) ÔÇ×├«n dou─â p─âr╚ŤiÔÇŁ. ÔŚŐ gr. dikha ÔÇ×├«n dou─âÔÇŁ > fr. dicho-, germ. id., engl. id. > rom. dico-, dicho- ╚Öi diho-. Ôľí ~fiz─â (dihofiz─â) (v. -fiz─â), s. f., parafiz─â ramificat─â simplu; ~gam (v. -gam), adj., (despre flori) la care game╚Ťii femeli ╚Öi masculi ajung la maturitate func╚Ťional─â la date diferite, ├«mpiedic├«nd autopolenizarea; ~gamie (v. -gamie), s. f., proces de maturizare la date diferite a anterelor ╚Öi stigmatelor unei flori; ~petal (v. -petal), adj., cu petale desp─âr╚Ťite ├«n dou─â; ~podiu (v. -podiu), s. n., sistem de ramifica╚Ťie dicotomic─â a axei inflorescen╚Ťei ├«n c├«te dou─â p─âr╚Ťi; ~tipie (v. -tipie), s. f., apari╚Ťie a unor organe analoage de tip diferit la aceea╚Öi plant─â; ~tom (v. -tom), adj., 1. Care se ├«mparte ├«n dou─â. 2. (Despre tulpin─â) Care se divide prin bifurca╚Ťie; ~tomie (v. -tomie), s. f., 1. Diviziune ├«n dou─â p─âr╚Ťi a unui concept, f─âr─â ca acesta s─â-╚Öi piard─â ├«n╚Ťelesul ini╚Ťial. 2. Ramifica╚Ťie a unui organ vegetal prin bifurcare sau prin divizare repetat─â ├«n alte dou─â p─âr╚Ťi.

Dicotomie dex online | sinonim

Dicotomie definitie

Intrare: dihotomie
dicotomie
dihotomie substantiv feminin
Intrare: dicotomie
dicotomie