Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

13 defini╚Ťii pentru dicotomic

dicot├│mic, ~─â a vz dihotomic
dihot├│mic, ~─â a [At: ENC. AGR. III, 121 / S ╚Öi: dicho~ / V: dico~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr dichotomique] 1 Dihotom (1). 2 Din dou─â ├«n dou─â. 3 (Log; ├«s) Diviziune ~─â Diviziune prin care o no╚Ťiune este ├«mp─âr╚Ťit─â ├«n doi membri contradictorii.
DICOT├ôMIC, -─é, dicotomici, -ce, adj. Care se bifurc─â, se ├«mparte ├«n dou─â sau din dou─â ├«n dou─â. [Var.: dihot├│mic, -─â adj.] ÔÇô Din fr. dichotomique.
DIHOTÓMIC, -Ă adj. v. dicotomic.
DICOTÓMIC, -Ă adj. v. dihotomic.
DIHOT├ôMIC, -─é, dihotomici, -ce, adj. Care se bifurc─â, se ├«mparte ├«n dou─â sau din dou─â ├«n dou─â. [Var.: dicot├│mic, -─â adj.] ÔÇô Din fr. dichotomique.
!dicot├│mic/dihot├│mic adj. m., pl. dicot├│mici/dihot├│mici; f. dicot├│mic─â/dihot├│mic─â, pl. dicot├│mice/dihot├│mice
dihot├│mic v. dicot├│mic
dihot├│mic adj. m., pl. dihot├│mici; f. sg. dihot├│mic─â, pl. dihot├│mice
DICOT├ôMIC, ÔÇô ─é adj. v. dihotomic.
DIHOT├ôMIC, -─é adj. Care prezint─â dihotomie; dihotom. ÔŚŐ (Log.) Diviziune dihotomic─â = diviziune prin care o no╚Ťiune este ├«mp─âr╚Ťit─â ├«n dou─â no╚Ťiuni contradictorii. [Var. dicotomic, ÔÇô ─â adj. / < fr. dichotomique, cf. gr. dicha ÔÇô ├«n dou─â, tome ÔÇô sec╚Ťiune].
DIHOTÓMIC, -Ă adj. care prezintă dihotomie. (< fr. dichotomique)
DIHOT├ôMIC ~c─â (~ci, ~ce) Care ╚Ťine de dihotomie; propriu dihotomiei. /<fr. dichotomique

Dicotomic dex online | sinonim

Dicotomic definitie

Intrare: dihotomic
dihotomic adjectiv
dicotomic
Intrare: dicotomic
dicotomic