Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru dichisi

dichis├ş [At: HELIADE, O. I, 481 / V: (reg) dighis├í, (├«vr) dec~ / Pzi: ~s├ęsc / E: ngr ╬┤╬╣╬┐╬╣╬║╬ş¤ë] 1-2 vtr (Pfm) A (se) ├«mbr─âca cu deosebit─â grij─â Si: a (se) g─âti, a (se) ├«mpodobi. 3-4 vtr (Prt) A (se) g─âti prea mult, cu exagerare Si: a (se) ├«mpopo╚Ťona. 5 vt (C.i. lucruri) A aranja cu migal─â, cu minu╚Ťiozitate, f─âr─â a omite ceva. 6 vt (Reg; fig) A p├ór├« pe cineva.
DICHIS├Ź, dichisesc, vb. IV. Refl. (Pop. ╚Öi fam.) A se ├«mbr─âca ├«ngrijit; a se g─âti, a se ferchezui; (peior.) a se g─âti excesiv. ÔÖŽ Tranz. A potrivi ceva cu migal─â; a aranja (cu toate dichisurile). ÔÇô Din ngr. di├şkisa (aor. lui diik├│).
DICHIS├Ź, dichisesc, vb. IV. Refl. (Pop. ╚Öi fam.) A se ├«mbr─âca ├«ngrijit; a se g─âti frumos ╚Öi curat, a se ferchezui; (peior.) a se g─âti prea mult. ÔÖŽ Tranz. A potrivi ceva cu migal─â; a aranja (cu toate dichisurile). ÔÇô Din ngr. di├şkisa (aor. lui diik├│).
DICHIS├Ź, dichisesc, vb. IV. Refl. 1. A se g─âti frumos ╚Öi curat, a se ├«mbr─âca cu ├«ngrijire, cu gust, a se ferchezui; (cu sens peiorativ) a se g─âti prea mult, cu exagerare. Mai perie-te ╚Öi tu, mai dichise╚Öte-te cumva. GALAN, Z. R. 104. Dac─â ne mai dichisim mult, ne apuc─â 12. SEBASTIAN, T. 44. ÔÖŽ Tranz. A potrivi un lucru cu migal─â ca s─â fie a╚Öa cum trebuie, a-i ad─âuga ce-i lipse╚Öte ca s─â se fac─â bun, frumos, gustos; a aranja. O vie de vreo trei pogoane da ├«n anii c─âlduro╚Öi dou─â-trei butoaie de vin, pe care cocoana Zinca se pricepea s─â-l dichiseasc─â, p├«n─â scotea din el lucru bun. V. ROM. septembrie 1953, 11. Dintr-o smucitur─â a descusut talia [rochiei]: Hai s-o mai dichisim p├«n─â vin musafirii. CAMIL PETRESCU, T. I 451. 2. A se echipa, a se preg─âti cu cele necesare. Asemenea ╚Öi cel mijlociu, dup─â ce se dichisi ╚Öi el cum ╚Ötiu mai bine, plec─â ╚Öi el spre apus. ISPIRESCU, L. 33.
dichis├ş (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. dichis├ęsc, imperf. 3 sg. dichise├í; conj. prez. 3 s─â dichise├ísc─â
dich├şsi vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. dichis├ęsc, imperf. 3 sg. dichise├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. dichise├ísc─â
DICHIS├Ź vb. v. g─âti.
dichis├ş (dichis├ęsc, dichis├şt), vb. ÔÇô 1. A aranja, a ordona, a prepara. ÔÇô 2. A aranja, a g─âti, a ├«mpodobi. Ngr. ╬┤╬╣╬┐╬╣¤░╬ş¤ë, aorist ╬┤╬╣╬┐╬»¤░╬̤â╬▒ (Tiktin; Candrea; Scriban); din acela╚Öi cuv├«nt gr., cu pronun╚Ťarea erasmic─â, neol. diocez─â, s. f., din fr., der. diocezan, adj. ÔÇô Der. dichis, s. n. (aranjare, ordine; preparative; obiect, lucru; scul─â, unealt─â, instrument), a c─ârui forma╚Ťie nu este clar─â, cf. sl. dikis┼ş ÔÇ×masluÔÇŁ, cuv├«nt incert dup─â Miklosich, Lexicon, 161, dar care are probabil aceea╚Öi origine; dichici, s. n. (cu╚Ťit de cizmar, pentru ornamentat), cuv├«nt mold., probabil deforma╚Ťie de la cel anterior (dup─â Candrea, GS, VI, 324 ╚Öi Scriban, din mag. dikics ÔÇ×briceagÔÇŁ, care ar putea proveni din rom.); dichiseal─â, s. f. (aranjare, g─âteal─â).
A DICHIS├Ź ~├ęsc tranz. 1) A face s─â se dichiseasc─â. 2) (lucruri) A prevedea cu toate dichisurile. /<ngr. di├şkisa
A SE DICHIS├Ź m─â ~├ęsc intranz. 1) A se ├«mbr─âca cu dichis; a se g─âti frumos ╚Öi curat. 2) A se g─âti prea mult, manifest├ónd o grij─â exagerat─â fa╚Ť─â de aspectul exterior; a se ferchezui; a se spilcui; a se sclivisi. /<ngr. di├şkisa
dichis├Č v. 1. a ├«ngriji cu cele trebuincioase: fiul cel mijlociu, dup─â ce se dichisi ╚Öi el, cum ╚Ötiu mai bine, plec─â ╚Öi el ISP.; 2. a (se) g─âti cu ├«ngrijire, a (se) ├«mbr─âca frumos: sÔÇÖa dichisit s─â fac─â vizite; 3. fam. a pune la cale: am s─â mi te dichisesc eu CR. [Gr. mod. DIOIK├ëO, a pune ├«n ordine (aorist dioikisa)].
dichis├ęsc v. tr. (ngr. diik├│, aor diikisa, d. vgr. dioike├│, administrez, dioikesis, diecez─â). Prev─âd cu cele necesare, ├«ngrijesc, echipez, g─âtesc, stolisesc. V. chivernisesc.
DICHISI vb. a (se) aranja, a (se) ferchezui, a (se) g─âti, a (se) ├«mpodobi, a (se) spilcui, (pop. ╚Öi fam. depr.) a (se) sclivisi, (pop.) a (se) drege, a (se) mo╚Ťa, (├«nv. ╚Öi reg.) a (se) muchilipsi, a (se) podobi, a (se) tocmi, (reg.) a (se) c├«╚Ötiga, (prin Transilv. ╚Öi Maram.) a (se) p─âd─âi, (prin Mold.) a (se) pu╚Ťui, (prin Transilv. ╚Öi Mold.) a (se) pu╚Ťului, (Ban.) a (se) schili, (├«nv.) a (se) stoli, a (se) stolisi, (arg.) a (se) ╚Öuc─âri. (Ce te-ai ~ a╚Öa?)
A SE DICHISI a se sidili, a se spilcui, a se titiri.
dichisi, dichisesc I v. t. (intl.) 1. a lua banii cuiva. 2. a năuci (pe cineva). II v. r. a se îmbrăca elegant.

Dichisi dex online | sinonim

Dichisi definitie

Intrare: dichisi
dichisi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a