Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

14 defini╚Ťii pentru dichis

dich├şs1 sn [At: PRAV. 309 / V: (├«vp) dec~, (├«nv) digh~, (reg) desc~, bi~ / Pl: ~uri, (├«nv) ~e / E: drr dichisi] (├Ävp) 1 (Mpl) Obiect m─ârunt, instrument, unealt─â sau accesoriu care este necesar complet─ârii unui ansamblu ╚Öi ajut─â la bunul mers al acestuia. 2-3 (├Äljv) Cu ~ (sau cu tot ~ul) (Care este) prev─âzut cu toate cele necesare. 4-5 (├Äal) (Care este) a╚Öa cum trebuie. 6-7 (├Äal) (Care este) a╚Öa cum se cuvine. 8-9 (├Äal) Cu grij─â. 10-11 (├Äal) Ordonat. 12 (Fig) Bun─â or├ónduial─â. 13 (├Äe) A fi cu tot ~ul Se spune despre un om viclean. 14 (Fig) Bun─â desf─â╚Öurare. 15 Podoab─â. 16 Garnitur─â. 17 Ornament.
dich├şs2, ~─â a [At: DDRF / Pl: ~i╚Öi, ~e / E: ns cf dichisi] (├Ävr; d. oameni) Care este bine dispus Si: vesel.
dich├ş╚Ö sn vz dichici
DICH├ŹS, dichisuri, s. n. (Pop. ╚Öi fam.) 1. (La pl.; adesea fig.) Obiecte m─ârunte, piese, accesorii (de mic─â importan╚Ť─â) care completeaz─â un sistem ╚Öi ajut─â la buna lui func╚Ťionare. ÔŚŐ Loc. adv. Cu dichis (sau cu tot dichisul) = cu toate cele necesare, f─âr─â s─â lipseasc─â nimic; cu grij─â, ordonat. 2. Podoab─â, g─âteal─â, ornament. ÔÇô Din dichisi (derivat regresiv).
DICH├ŹS, dichisuri, s. n. (Pop. ╚Öi fam.) 1. (La pl.; adesea fig.) Obiecte m─ârunte, piese, accesorii (lipsite de importan╚Ť─â) care completeaz─â un sistem ╚Öi ajut─â la buna lui func╚Ťionare. ÔŚŐ Loc. adv. Cu dichis (sau cu tot dichisul) = cu toate cele necesare, f─âr─â s─â lipseasc─â nimic; cu grij─â, ordonat. 2. Podoab─â, g─âteal─â, ornament. ÔÇô Din dichisi (derivat regresiv).
DICH├ŹS, dichisuri, s. n. (Mai ales la pl.) 1. Obiecte m─ârunte, piese, accesorii (uneori lipsite de importan╚Ť─â) care completeaz─â un sistem ╚Öi ajut─â la buna lui func╚Ťionare. Nu m─â pricep la ma╚Öinile lor... nu ╚Ötiu toate dichisurile cum vin. CAMIL PETRESCU, U. N. 62. Avea un miros pl─âcut de pelin ╚Öi de iarb─â-mare, dichisuri de ale coanii Frosi, pres─ârate ├«n fundul l─âzii cu rufe. BASSARABESCU, V. 45. ÔŚŐ Fig. Cheful cu toate dichisurile ce i le d─âdea vinul vechi ╚Öi negru... ├«ncepea din minutul acela. HOGA╚ś, DR. II 107. ÔŚŐ Loc. adv. Cu dichis (sau cu tot dichisul) = cu toate cele necesare (reprezent├«nd uneori accesorii neesen╚Ťiale), f─âr─â s─â lipseasc─â nimic; cu grij─â, ordonat. Colaci, str─âchini, linguri de lemn, n─âstrape ╚Öi un fedele╚Ö cu vin de mere stau cu dichis pe mas─â. GALACTION, O. I 672. La vreo c├«teva zile, casele erau ╚Öi dereticate cu tot dichisul. CARAGIALE, O. III 29. ÔŚŐ Fig. ╚śtia at├«tea istorii ╚Öi el le spunea cu dichisul lor. VLAHU╚Ü─é, O. A. III 69. 2. Obiect de uz casnic, lucru de-al casei (mobilier etc.). Ceva ╚Ťoale ori vrun dichis ├«n casa lui, tuf─â! ISPIRESCU, L. 207. 3. Podoab─â, g─âteal─â, ornament. Avea un ┬źvino-ncoace┬╗ c─âruia nu era chip s─â te ├«mpotrive╚Öti ╚Öi dichisurile toate ╚Öi tabieturile ╚Öi ocheadele. M. I. CARAGIALE, C. 120.
dich├şs (pop., fam.) s. n., pl. dich├şsuri
dich├şs s. n., pl. dich├şsuri
DICH├ŹS s. v. g─âteal─â, instrument, podoab─â, scul─â, unealt─â, ustensil─â.
DICH├ŹS ~uri n. 1) mai ales la pl. Obiecte m─ârunte necesare ├«ntr-o activitate. ÔŚŐ Cu tot ~ul cu toate cele necesare; cu grij─â; ordonat. 2) Obiect decorativ folosit ca podoab─â. /v. a dichisi
dich├şs, dich├şsuri, s.n. (pop. ╚Öi fam.) 1. g─âteal─â, ornament, podoab─â. 2. (la pl.) obiecte m─ârunte, piese, accesorii lipsite de importan╚Ť─â. 3. bun─â r├ónduial─â, rost. 4. mirodenii.
dichis n. 1. bun─â r├óndueal─â, rost: dichisul casei; 2. pl. cele trebuincioase, scule: unelte ╚Öi dichisuri pentru munc─â ╚Öi pentru cas─â ISP.; 3. pl. g─âteli femeie╚Öti; 4. dresuri, mirodenii de bucate. [Abstras din dichis├Č].
dich├şs n., pl. ur─ş ╚Öi e (d. dichisesc). Vech─ş. Unealt─â. Az─ş. Or├«ndu─şal─â, rost, tot ce trebu─şe: ne-a dat dulcea╚Ť─â, cafea ╚Öi ╚Ťig─âri cu tot dichisu. Art─â, me╚Öte╚Öug, pricepere: a lucra cu dichis. Pl. Obiecte, unelte: zidaru cu dichisurile lu─ş. Accesori─ş, anexe, dependen╚Ťe, he─şur─ş: casa cu dichisurile e─ş (╚Öopronu, bec─şu, garaju), calu cu dichisurile lu─ş (╚Öa┼şa ╚Ö.a.).
dichis s. v. G─éTEAL─é. INSTRUMENT. PODOAB─é. SCUL─é. UNEALT─é. USTENSIL─é.

Dichis dex online | sinonim

Dichis definitie

Intrare: dichis
dichis substantiv neutru
Intrare: dichiș
dichiș