Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru dichici

dich├şci sn [At: CREANG─é, O. 223 / V: (reg) ~h├ş╚Ö / Pl: ~uri / E: mg dikics] (Reg) Unealt─â (din lemn) folosit─â ├«n cizm─ârie pentru executarea unor desene pe talpa sau pe pielea ├«nc─âl╚Ť─âmintei.
DICH├ŹCI, dichiciuri, s. n. (Reg.) Cu╚Ťit de cizm─ârie cu care se fac desene pe talpa sau pe c─âputa ├«nc─âl╚Ť─âmintei. ÔÇô Din magh. dikics.
DICH├ŹCI, dichiciuri, s. n. (Reg.) Unealt─â folosit─â ├«n cizm─ârie pentru a face desene pe talpa, pe c─âputa etc. ├«nc─âl╚Ť─âmintei. ÔÇô Din magh. dikics.
DICH├ŹCI, dichiciuri, s. n. (Regional) Un fel de cu╚Ťit folosit ├«n cizm─ârie, pentru a face desene pe talpa sau pe pielea ├«nc─âl╚Ť─âmintei. P─ân─â ce mi-i ot├«nji, zise Pavel, eu acu╚Öi te cin─âtuiesc frumu╚Öel cu dichiciul; ├«n╚Ťeles-ai? CREANG─é, A. 107.
dich├şci (reg.) s. n., pl. dich├şciuri
dich├şci s. n. (sil. -chici), pl. dich├şciuri
DICH├ŹCI ~uri n. reg. Unealt─â de cizm─ârie ├«n form─â de cu╚Ťit, folosit─â pentru a face desene pe c─âputa sau pe talpa ├«nc─âl╚Ť─âmintei. /<ung. dikics
dichiciu n. Mold. unealtă de lemn cu care cismarul face florile pe talpă, pe căpută: dichiciu și alte custuri tăioase CR. [Origină necunoscută].
dich├şc─ş n., pl. e (ung. dikics). Nord. Un fel de cu╚Ťit cizm─âresc de f─âcut ornamente.

Dichici dex online | sinonim

Dichici definitie

Intrare: dichici
dichici substantiv neutru
  • silabisire: -chici