Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru dibuial─â

dibui├íl─â sf [At: POLIZU / P: ~bu-ia~ / Pl: ~i├ęli / E: dibui + -eal─â] 1-7 Dibuire (1-7). 8 (Fig) Lucrare ╚Öov─âielnic─â de ├«ncep─âtor, care denot─â lips─â de experien╚Ť─â, incertitudine.
DIBUI├üL─é, dibuieli, s. f. Dibuire. ÔÖŽ Fig. Lucrare f─âcut─â de cineva f─âr─â experien╚Ť─â. ÔÇô Dibui + suf. -eal─â.
DIBUI├üL─é, dibuieli, s. f. Dibuire. ÔÖŽ Fig. Lucrare de ├«ncep─âtor, care reflect─â lipsa de experien╚Ť─â, c─âut─ârile (├«nc─â neizbutite ale) cuiva. ÔÇô Dibui + suf. -eal─â.
DIBUI├üL─é, dibuieli, s. f. 1. Dibuire. Serafim deschise o condic─â ├«ngust─â ├«n care ├«╚Öi avea ├«nsemn─ârile lui ╚Öi, dup─â multe dibuieli ╚Öi ╚Öu╚Öuieli, r─âspunse. ST─éNOIU, C. I. 80. 2. (Rar) Lucrare ╚Öov─âielnic─â, de ├«ncep─âtor. Am trimis revistei ┬źVia╚Ťa┬╗ prima mea dibuial─â literar─â... Directorii mi-au r─âspuns: ┬źMai ├«ncerca╚Ťi┬╗. GALACTION, O. I 15.
dibui├íl─â s. f., g.-d. art. dibui├ęlii; pl. dibui├ęli
dibui├íl─â s. f., g.-d. art. dibui├ęlii; pl. dibui├ęli
DIBUIÁLĂ s. v. bâjbâială.
DIBUI├üL─é ~i├ęli f. 1) v. A DIBUI. 2) fig. (mai ales ├«n literatur─â, art─â) ├Äncercare nesigur─â; lucrare de ├«ncep─âtor. [Sil. -bu-ia-] /v. a dibui
DIBUIALĂ s. bîjbîială, bîjbîire, bîjbîitură, dibuire, dibuit, orbecăială, orbecăire, orbecăit, (înv. și reg.) orbecare. (~ prin întuneric.)

Dibuial─â dex online | sinonim

Dibuial─â definitie

Intrare: dibuial─â
dibuial─â substantiv feminin