Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

8 defini╚Ťii pentru diblar

diblár sm [At: DR. IX, 225 / Pl: ~i E: diblă + -ar] (Pop) Lăutar care cântă din diblă (2) Si: (pop) diblaș, (rar) diblagiu.
DIBL├üR, diblari, s. m. (Pop.) L─âutar care c├ónt─â din dibl─â; scripcar. ÔÇô Dibl─â + suf. -ar.
DIBL├üR, diblari, s. m. (Pop.) L─âutar care c├ónt─â din dibl─â; scripcar. ÔÇô Dibl─â + suf. -ar.
DIBLÁR, diblari, s. m. Lăutar care cîntă din diblă; scripcar. Au un violonist și un diblar, care cîntă și din gură. CAMIL PETRESCU, U. N. 244.
diblár (pop.) (di-blar) s. m., pl. diblári
diblár s. m. (sil. -blar), pl. diblári
DIBLÁR s. v. lăutar, scripcar, violonist, viorist.
diblar s. v. L─éUTAR. SCRIPCAR. VIOLONIST. VIORIST.

Diblar dex online | sinonim

Diblar definitie

Intrare: diblar
diblar substantiv masculin
  • silabisire: -blar