Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

33 defini╚Ťii pentru dibaci

dib├íci, ~├íce a [At: OBL─éDUIREA, 65/8 / V: (reg) dub~ / Pl: ~ / E: ns cf srb gibak] 1 (D. oameni) Care este priceput, ├«ndem├ónatic, iscusit. 2 (D. m├óini[1]) Care face ceva cu ├«ndem├ónare, cu iscusin╚Ť─â. 3 (D. oameni) Care este inventiv, ingenios. 4 (Fig; d. oameni) Viclean. 5 (Pex; fig; d. oameni) Versat. corectat─â
dib─âci vt [At: CREANG─é, O. 233 / V: (reg) dub~ / Pzi: ~c├ęsc / E: dibaci] (Pop) 1 (C.i. situa╚Ťii, planuri, proiecte etc.) A potrivi cu iscusin╚Ť─â, cu ├«ndem├ónare Si: a nimeri. 2 A descoperi (dup─â mult─â c─âutare) Si: a dibui, a g─âsi. 3 (Rar) A c─âuta cu st─âruin╚Ť─â.
dubáci, ~áce a vz dibaci
dub─âc├ş v vz dib─âci
DIB├üCI, -CE, dibaci, -ce, adj. ├Ändem├ónatic, abil, priceput, iscusit. ÔÇô Cf. sb. gibak.
DIB─éC├Ź, dib─âcesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A potrivi lucrurile cu ├«ndem├ónare, cu iscusin╚Ť─â; a nimeri. 2. A c─âuta cu st─âruin╚Ť─â. 3. A descoperi (dup─â mult─â c─âutare); a g─âsi, a dibui. ÔÇô Din dibaci.
DIB├üCI, -CE, dibaci, -ce, adj. ├Ändem├ónatic, abil, priceput, iscusit. ÔÇô Cf. scr. gibak.
DIB─éC├Ź, dib─âcesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A potrivi lucrurile cu ├«ndem├ónare, cu iscusin╚Ť─â; a nimeri. 2. A c─âuta cu st─âruin╚Ť─â. 3. A descoperi (dup─â mult─â c─âutare); a g─âsi, a dibui. ÔÇô Din dibaci.
DIB├üCI, -E, dibaci, -e, adj. (Despre persoane ╚Öi despre aptitudinile sau ac╚Ťiunile lor) ├Ändem├«natic, abil, iscusit. A dat ╚Öfoar─â ├«n ╚Ťar─â c─â are grabnic─â trebuin╚Ť─â de un om ├«n plin─â putere, ╚Ťinta╚Ö dibaci. POPA, V. 7. Sigur─â de locul cucerit cu o a╚Öa dibace strategie, ├«mi scotea ceasornicul din buzunar, marea ei pasiune, ├«l remonta ├«n toate felurile, ├«mi aranja cu o minu╚Ťioas─â fantezie must─â╚Ťile, cravata ╚Öi p─ârul. IBR─éILEANU, A. 18. ├Än sf├«r╚Öit, auzind ├«mp─âratul c─â este la un sat aproape un unchia╚Ö dibaci, a trimis s─â-l cheme. ISPIRESCU, L. 1. Mintea sa cea femeiasc─â ├«ntotdauna aplecat─â spre vicle╚Öug ╚Öi dibace ├«n scornituri me╚Öte╚Öugite, numaidec├«t ├«i dete in g├«nd ce s─â fac─â. POPESCU, B. III 83. ÔŚŐ Fig. ├Äntr-adev─âr, av├«nd pan─â dibace, m-am ├«ndeletnicit uneori, la petreceri, cu asemenea jocuri. SADOVEANU, Z. C. 163. ÔŚŐ (Adverbial) O ╚Ťear─â ├«ntreag─â sc─âpat─â din robie numai prin inima viteaz─â ╚Öi prin s─âgeata dibaci m├«nat─â ale unui v├«n─âtor, iat─â desigur cea mai falnic─â izb├«nd─â cu care se poate m├«ndri v├«n─âtoria. ODOBESCU, S. III 81. ÔÇô Variant─â: ghib├íci, -e adj.
DIB─éC├Ź, dib─âcesc, vb. IV. Tranz. 1. A potrivi lucrurile cu ├«ndem├«nare, cu iscusin╚Ť─â; a nimeri. (Atestat ├«n forma regional─â ghib─âci) Vorba ceea: ├«n care c─âme╚Ö─â s-a m─âniet, ├«ntr-aceea s-a dezm├«nia. C─â altfel n-ai cum s-a ghib─âce╚Öti. CREANG─é, A. 98. 2. A c─âuta cu st─âruin╚Ť─â. Florea, vechilul, a b─âtut multe s─âpt─âm├«ni drumurile spre Cudabi ╚Öi spre M├«njina, dib─âcind un cre╚Ötin pe m─âsura dat─â de st─âp├«n, numai c─â i-a fost degeaba colindatul. POPA, V. 7. 3. A descoperi (dup─â mult─â c─âutare); a g─âsi, a dibui (4). R├«dea fericit C─â m-a dib─âcit. BANU╚ś, B. 104. ÔÇô Variant─â: ghib─âc├ş vb. IV.
GHIBÁCI, -E adj. v. dibaci.
GHIB─éC├Ź vb. IV v. dib─âci.
GHIB─éC├Ź, ghib─âcesc, vb. IV. Tranz. V. dib─âci.
dibáci adj. m., pl. dibáci; f. sg. și pl. dibáce
dib─âc├ş (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. dib─âc├ęsc, imperf. 3 sg. dib─âce├í; conj. prez. 3 s─â dib─âce├ísc─â
dibáci adj. m., pl. dibáci; f. sg. și pl. dibáce
dib─âc├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. dib─âc├ęsc, imperf. 3 sg. dib─âce├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. dib─âce├ísc─â
DIBÁCI adj. 1. v. îndemânatic. 2. v. inteligent.
DIB─éC├Ź vb. v. afla, descoperi, g─âsi, nimeri.
Dibaci Ôëá neiscusit, nepriceput, st├óngaci, nedibaci
dib├íci (dib├íce), adj. ÔÇô 1. Iscusit, ├«ndem├«natic. ÔÇô 2. (Arg.) Frumos, fain. ÔÇô Var. (Mold.) ghibaci. Sb. gibak ÔÇ×flexibilÔÇŁ, din sl. gybati ÔÇ×a ├«ncovoiaÔÇŁ (Cihac, II, 119; Tiktin; Byck-Graur, BL, I, 24), cu finala alterat─â prin analogie cu pl. ╚śi consoana ini╚Ťial─â a fost alterat─â, prin hiperurbanism, consider├«ndu-se probabil var. ghibaci ca fiind pronun╚Ťare mold. ÔÇô Der. dib─âci (var. ghib─âci), vb. (a afla; a nimeri; Arg., a pune m├«na pe, a-╚Öi ├«nsu╚Öi); dib─âcie, s. f. (dexteritate, iscusin╚Ť─â, pricepere); nedibaci, adj. (lipsit de dib─âcie). Cf. dibui (dup─â Tiktin ╚Öi Scriban, dibui, a influen╚Ťat probabil formal pe dibaci).
DIBÁCI ~e adj. (despre persoane și despre manifestările lor) Care vădește pricepere și îndemânare; îndemânatic; abil; iscusit. /cf. sb. dibaci
A DIB─éC├Ź ~├ęsc tranz. pop. 1) A potrivi cu dibacie. 2) A studia cu insisten╚Ť─â (pentru a cunoa╚Öte). 3) A g─âsi dup─â o c─âutare ├«ndelungat─â; a descoperi. /Din dibaci
dibaciu a. îndemânatic, iscusit. [De aceeaș origină cu dibuitor].
ghibaciu a. Mold. V. dibaciu.
ghib─âc├Č v. a fi ghibaciu: altfel nÔÇÖai cum s─â ghib─âce╚Öti CR.
dib├íc─ş (vest) ╚Öi ghib├íc─ş (est), -ce adj., pl. tot a╚Öa (s├«rb. gibak, vsl. gybak┼ş, flexibil, infl. de dibu─ş). ├Ändem─ânatic, priceput. V. iste╚Ť.
dib─âc├ęsc v. tr. (d. dibac─ş ╚Öi dibu─ş). G─âsesc c├ónd ├«m─ş trebu─şe, nemeresc: a dib─âc─ş o che─şe, un cu╚Ťit, o slug─â bun─â. Scot la cap─ât, descurc, termin, ├«ndeplinesc (ceva dificil).
ghib├íc─ş, V. dibac─ş.
ghib─âc├ęsc, ghib─âc├şe, V. dib-.
DIBACI adj. 1. abil, de╚Ötept, ingenios, iscusit, iste╚Ť, ├«ndem├«natic, me╚Öter, priceput, (pop.) mehenghi, (├«nv. ╚Öi reg.) pricopsit, (prin Transilv.) prinzaci, (├«nv.) me╚Öte╚Öugare╚Ť, practic, (fam. fig.) breaz. (Om ~.) 2. ager, de╚Ötept, inteligent, iscusit, iste╚Ť, ├«ndem├«natic, priceput, (pop.) mintos, (├«nv. si reg.) marghiol, pricopsit, (prin Transilv.) artut, (Mold. ╚Öi Bucov.) h├«tru, (Transilv.) oco╚Ö, ╚Ötram, (├«nv.) scornaci, (fig.) dezghe╚Ťat, sprinten, (fam. fig.) breaz. (O minte ~.)
dib─âci vb. v. AFLA. DESCOPERI. G─éSI. NIMERI.
dib─âci, dib─âcesc v. t. (intl.) a g─âsi

Dibaci dex online | sinonim

Dibaci definitie

Intrare: dibaci
dibaci adjectiv
ghibaci adjectiv
dubaci adjectiv
Intrare: dib─âci
ghib─âci conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb tranzitiv
dub─âci conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb tranzitiv
dib─âci conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb tranzitiv