dibăcie definitie

11 definiții pentru dibăcie

dibăcíe sf [At: OBLĂDUIREA, 53/12 / Pl: ~ii / E: dibaci + -ie] 1 Pricepere deosebită Si: iscusință, îndemânare. 2 Măiestrie. 3 (Fig) Șiretenie. 4 (Pex; fig) Rafinament.
DIBĂCÍE, dibăcii, s. f. Îndemânare, abilitate, pricepere, iscusință. ♦ Șiretenie, abilitate, viclenie; rafinament. – Dibaci + suf. -ie.
DIBĂCÍE, dibăcii, s. f. Îndemânare, abilitate, pricepere, iscusință. ♦ Șiretenie, viclenie; rafinament. – Dibaci + suf. -ie.
DIBĂCÍE, dibăcii, s. f. Îndemînare, iscusință, pricepere. Oriunde s-ar fi adunat roiul, pe-o creangă cît de sus, băiatul îl cobora cu dibăcie și cu mișcări cumpănite. SADOVEANU, P. M. 50. Are... dibăcia cofetarului de a ridica pe farfuria întinsă o cremă bătută, cu moț. ARGHEZI, P. T. 6. [În antichitate] dibăcia, puterea fizică a luptătorului hotărau biruința. GHEREA, ST. CR. II 108. ♦ Șiretenie, viclenie, rafinament. Om cu rostul lui, muncitor, gospodar, Badea fusese cercat de multe pețitoare, dar cu toată dibăcia lor nu putuse să-l prindă în laț nici una. GALACTION, O. I 124.
dibăcíe s. f., art. dibăcía, g.-d. art. dibăcíei; pl. dibăcíi, art. dibăcíile
dibăcíe s. f., art. dibăcía, g.-d. art. dibăcíei; pl. dibăcíi, art. dibăcíile
DIBĂCÍE s. 1. v. îndemânare. 2. v. măiestrie. 3. v. inteligență.
DIBĂCÍE ~i f. Caracter dibaci; pricepere; îndemânare; iscusință; dexteritate; abilitate. [Art. dibăcia; G.-D. dibăciei; Sil. -ci-e] /dibaci + suf. ~ie
dibăcie f. calitatea omului dibaciu: îndemânare, iscusință.
dibăcíe (vest) și ghibăcíe (est) f. Calitatea de a fi dibacĭ.
DIBĂCIE s. 1. abilitate, destoinicie, dexteritate, ingeniozitate, iscusință, isteție, istețime, îndemînare, pricepere, știință, talent, ușurință, (pop.) meșteșug, meșteșugire, (înv. și reg.) meșterie, (reg.) apucătură, pricepuție, (înv.) iscusire, marafet, practică. (Demonstra o mare ~ în mînuirea...) 2. artă, iscusință, îndemînare, măiestrie, meșteșug, pricepere, știință, talent. (Obiect făcut cu multă ~.) 3. agerime, deșteptăciune, inteligență, iscusință, istețime, îndemînare, pricepere. (~ unei persoane într-o împrejurare dată.)

dibăcie dex

Intrare: dibăcie
dibăcie substantiv feminin