diavoliță definitie

10 definiții pentru diavoliță

diávoliță sf [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 75 / A și: diavolíță / Pl: ~țe / E: diavol + -iță] 1 Ființă imaginară, considerată drept întruchiparea spiritului rău Si: (pop) diavoloaică (1), diavoloaie. 2 (Fig) Fată sau femeie tânără, vioaie, isteață, ispititoare, care se ține de pozne Si: (pop) diavoloaică (2), drăcoaică.
DIÁVOLIȚĂ, diavolițe, s. f. (Adesea fig.) Drăcoaică (2). [Acc. și: diavolíță] – Diavol + suf. -iță.
DIÁVOLIȚĂ, diavolițe, s. f. (Adesea fig.) Drăcoaică (2). [Acc. și: diavolíță] – Diavol + suf. -iță.
DIÁVOLIȚĂ, diavolițe, s. f. 1. Drăcoaică (1). ♦ (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. «de») Termen de ocară pentru un lucru care produce supărare, care creează dificultăți. Diavolița de cumpănă nu va să se lase în jos de loc, de loc. ISPIRESCU, L. 400. 2. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. «de») Drăcoaică (2). Diavolițele de fete fugeau, de nu le zăreai, după fluturi în toate părțile. HOGAȘ, M. N. 46. Diavolița asta trebuie să știe toate. VLAHUȚĂ, O. A. III 103. – Pronunțat: dia-. – Accentuat și: diavolíță.
diávoliță (dia-) s. f., g.-d. art. diávoliței; pl. diávolițe
diavolíță s. f. (sil. dia-), g.-d. art. diavolíței; pl. diavolíțe
DIÁVOLIȚĂ s. 1. v. drăcoaică. *2. v. ștrengăriță.
DIÁVOLIȚĂ ~e f. 1) Ființă feminină simbolizând răul; drăcoaică. 2) fig. Femeia rea, afurisită; drăcoaică. 3) fam. glumet. Fată sau femeie isteață, vioaie și ispititoare, care se ține de pozne; drăcoaică. /diavol + suf. ~ița
diavolíță, -oáĭcă f. V. diavol.
DIAVOLIȚĂ s. 1. drăcoaică, tartoriță, (rar) diavoloaică, (reg.) sarsaoroaică, tartăroaică. 2.* drăcoaică, ștrengăriță, tartoriță, (Mold.) zgîtie. (Maria e o ~ și jumătate.)

diavoliță dex

Intrare: diavoliță
diavoliță
Intrare: diavoliță
diavoliță substantiv feminin
  • silabisire: dia-