diatonică definitie

2 intrări

11 definiții pentru diatonică

diatónic, ~ă [At: I. GOLESCU, C. / P: di-a~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr diatonique] 1 a Care este compus din tonuri și semitonuri naturale. 2 a (Îs) Gamă (sau scară) ~ă Succesiune naturală de mai multe sunete muzicale aflate la distanță de tonuri și semitonuri. 3 sf Structură melodică alcătuită din tonuri și semitonuri.
DIATÓNIC, -Ă, diatonice, adj., s. f. 1. Adj. (În sintagma) Gamă diatonică = gamă formată din seria succesivă a treptelor sale naturale. 2. S. f. Structură melodică formată din tonuri și semitonuri. [Pr.: di-a-] – Din fr. diatonique, lat. diatonicus.
DIATÓNICĂ, diatonice, adj., s. f. 1. Adj. (în sintagma) Gamă diatonică = succesiune naturală de mai multe sunete muzicale aflate la distanță de tonuri și semitonuri. 2. S. f. Structură melodică formata din tonuri și semitonuri. [Pr.: di-a-] – Din fr. diatonique, lat. diatonicus.
DIATÓNICĂ, diatonice, adj. f. (Muz.; în expr.) Gamă diatonică = succesiune naturală de cinci tonuri și două semitonuri din gama majoră sau minoră. – Pronunțat: di-a-.
!diatónic (di-a-) adj. m.; f. diatónică, pl. diatónice
diatónică (di-a-) s. f., g.-d. art. diatónicei; pl. diatónice
diatónic adj. m.(sil. di-a-), pl. diatónici; f. sg. diatónică, pl. diatónice
diatónică adj. f., s. f. (sil. di-a-), pl. diatónice
DIATÓNIC, -Ă adj. Compus din tonuri și din semitonuri naturale. // s.f. Succesiune, grupare sau amestec de sunete care conține intervale diatonice. [Cf. fr. diatonique, it. diatonico].
DIATÓNIC ~că (~ci, ~ce) muz. Care constă din tonuri și semitonuri consecutive; format dintr-o succesiune de tonuri și semitonuri. /<fr. diatonique, lat. diatonicus
* diatoníc, -ă adj. (vgr. diatonikós, d. tonós, ton). Muz. Care precede după succesiunea naturală a tonurilor și semitonurilor, adică pin toate tonurile: gamă diatonică. Adv. În mod diatonic. V. cromatic.

diatonică dex

Intrare: diatonic
diatonic adjectiv
  • silabisire: di-a-
Intrare: diatonică
diatonică substantiv feminin
  • silabisire: di-a-