diatón sn [At: I. GOLESCU, C. / P: di-a~ / Pl: ~uri / E: fr diaton] (Muz) Interval care separă două tonuri succesive.

diatón (di-a-) s. n.

diatón s. n. (sil. di-a-)

DIATÓN s.n. (Muz.) Interval care separă două tonuri succesive. [< fr. diaton, cf. gr. dia – între, tonos – ton].

DIATÓN s. n. (muz.) gamă ~ă = gamă dintr-o serie succesivă de tonuri și semitonuri naturale; interval ~ = interval perfect, de aceeași calitate ca și intervalele scării muzicale diatonice. II. s. f. dispunere naturală a tonurilor și semitonuriol într-o structură muzicală. (< fr. diatonique)

DIATÓN ~uri n. Interval care separă două tonuri succesive. /<fr. diaton