Dicționare ale limbii române
diată definitie
19 definiții pentru diată
diátă sf [At: DOSOFTEI, V. S. februarie 65r/3 / V: ad~, (rar) adiát sn / P: di-a~ / Pl: ~te, (rar) diéți / E: ngr διατγή] (Înv) 1 Testament. 2 Prevedere testamentară. 3 (Îf adiată) Decizie.
ADIÁTĂ s. f. v. diată.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
DIÁTĂ, diate, s. f. (Înv.) Testament; prevedere testamentară. [Pr.: di-a-. – Var.: adiátă s. f.] – Din ngr. díeta.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
ADIÁTĂ s. f. v. diată.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
DIÁTĂ, diate, s. f. (Înv.) Testament; prevedere testamentară. [Pr.: di-a-. – Var.: adiátă s. f.] – Din ngr. díeta.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
ADIÁTĂ s. f. v. diată.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
DIÁTĂ, diate, s. f. (Învechit și arhaizant) 1. Testament. Vra să zică ai venit ca să aduci acea diată a omului vostru. SADOVEANU, N. F. 110. Mi-a încredințat un caiet descusut, scris pe mai toate fețele, zicînd că este diata sa. GALACTION, O. I 563. Au scotocit și au scorbolit peste tot, au puricat fiecare petec de hîrtie; de diată însă, nici urmă. M. I. CARAGIALE, C. 91. 2. Sarcină testamentară. Boierimea nesătulă a țării aceștia a avut și ea cuvînt și diată să stîngă neamul acelui Ștefan-vodă, de care ea s-a înfricoșat patruzeci și opt de ani. SADOVEANU, N. P. 50. – Pronunțat: di-a-. - Variantă: adiátă (CARAGIALE, O. I 256, ISPIRESCU, L. 331) s. f.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
diátă (testament) (înv.) (di-a-) s. f., g.-d. art. diátei; pl. diáte
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
diátă s. f. (sil. di-a-), g.-d. art. diátei; pl. diáte
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
DIÁTĂ s. v. testament.
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
diátă (diáte), s. f. – Testament. – Var. adiată. Mr. dhiată. Ngr. διάτα (Tiktin), cf. alb. djatë.
- sursa: DER 1958-1966
- permalink
DIÁTĂ ~e f. înv. Document în care o persoană își fixează dispozițiile (în special cu privire la avere), care urmează să fie îndeplinite după moartea acesteia; testament. [Sil. di-a-] /<ngr. díeta
- sursa: NODEX 2002
- permalink
adiată f. pop. V. diată: adiată nu-ți face PANN.
- sursa: Șăineanu, ed. VI 1929
- permalink
diată f. testament: tată, ești slab foarte și diată căci nu-ți faci? PANN. [Gr. mod.].
- sursa: Șăineanu, ed. VI 1929
- permalink
adiátă, V. diată.
- sursa: Scriban 1939
- permalink
diátă f., pl. diete ca poĭată, poĭete (ngr. diáta, d. vgr. diátaxis, orînduĭală, și diathéke, testament. V. sintaxă). Vechĭ. Testament. – Și adiată.
- sursa: Scriban 1939
- permalink
diată s. v. TESTAMENT.
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink
diată dex
Intrare: diată
diată
substantiv feminin
- silabisire: di-a-
adiată