diastólic, ~ă a [At: DANIELOPOLU, F. N. II, 117 / P: di-as~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr diastolique] (Fzl) 1 Care se referă la diastolă (1). 2 Care aparține diastolei (1). 3 Care are loc în timpul diastolei (1).

DIASTÓLIC, -Ă, diastolici, -ce, adj. Care se referă la diastolă, care aparține diastolei; care are loc în timpul diastolei. [Pr.: di-as-] – Din fr. diastolique.

DIASTÓLIC, -Ă, diastolici, -ce, adj. Care se referă la diastolă, care aparține diastolei; care are loc în timpul diastolei. [Pr.: di-as-] – Din fr. diastolique.

DIASTÓLIC, -Ă, diastolici, -e, adj. Care se referă la diastolă, care are loc în timpul diastolei. Suflu diastolic. ▭ Cu o doză ceva mai mare [de digitală], tonusul diastolic crește (linia de tonus se ridică) și relaxarea diastolică scade. DANIELOPOLU, F. N. II 31. – Pronunțat: di-a-.

!diastólic (di-as-to-/-a-sto-) adj. m., pl. diastólici; f. diastólică, pl. diastólice

diastólic adj. m. (sil. di-a-; mf. -sto-), pl. diastólici; f. sg. diastólică, pl. diastólice

DIASTÓLIC, -Ă adj. Referitor la diastolă. [< fr. diastolique].

DIASTÓLIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de diastolă; propriu diastolei. [Sil. di-as-] /<fr. diastolique