diaspór sm [At: LTR2 / P: di-as~ / Pl: ~i / E: fr diaspore] Oxid natural hidratat de aluminiu care se găsește în zăcămintele de bauxită și uneori în rocile metamorfice.

!diaspór1 (oxid) (di-as-por/-a-spor) s. m.

!diaspór2 (fragment vegetal) (di-as-por/-a-spor) s. m., pl. diaspóri

diaspór (oxid natural hidratat de aluminiu) s. m. (sil. di-a-; mf. -spor)

diaspór (element de înmulțire a plantelor) s. m. (sil. di-a-; mf. -spor), pl. diaspóri

DIASPÓR s.n. Oxid natural hidratat de aluminiu, care se găsește în zăcămintele de bauxită și uneori în rocile metamorfice. [Pron. di-as-. / < fr. diaspore, cf. gr. diaspora – dispersie].

DIASPÓR I. s. m. fragment vegetal, sexuat sau asexuat, care se desprinde de planta mamă, putând genera o nouă plantă. II. s. n. oxid natural hidratat de aluminiu, foarte mărunt, sticlos, alb-cenușiu sau brun, în zăcămintele de bauxită și în rocile metamorfice. (< fr. diaspore)