Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru diapazon

diapaz├│n sn [At: HELIADE, GR. P. 16/16 / S ╚Öi: (rar) ~son / Pl: ~oane / E: fr diapason] 1 Totalitate a sunetelor pe care le poate produce vocea omeneasc─â sau un instrument muzical, de la sunetul cel mai jos p├ón─â la cel mai ├«nalt Si: ├«ntindere, registru. 2 (Fig) Mod de comportare ├«n vorbire. 3 (├Äe) A fi (sau a se pune) la acela╚Öi ~ cu cineva A se afla ├«n aceea╚Öi dispozi╚Ťie, stare sufleteasc─â cu cineva. 4-5 (├Äae) A fi sau a se pune de acord cu cineva. 6 Mic instrument acustic folosit ├«n muzic─â, format dintr-o bar─â de o╚Ťel ├«n form─â de U, care vibreaz─â la lovire, emi╚Ť├ónd nota muzical─â ÔÇ×laÔÇŁ ╚Öi care serve╚Öte la acordarea instrumentelor muzicale ╚Öi la indicarea tonului pentru un ansamblu coral. 7 (├Änv) Nume dat octavei la greci ╚Öi latini. 8 (Med) Instrument utilizat pentru determinarea c├ómpului auditiv ╚Öi a sediului unei surdit─â╚Ťi. 9 Model tip de ha╚Öuri la standardizarea tras─ârii grosimii ha╚Öurilor. 10 (├Äs) ~ de dimensiuni Interval ├«ntre valorile maxime ╚Öi minime ale dimensiunilor unor piese standardizate. modificat─â
DIAPAZ├ôN, diapazoane, s. n. 1. Mic instrument acustic format dintr-o bar─â de o╚Ťel ├«n form─â de U, care vibreaz─â la lovire, emi╚Ť├ónd de obicei nota muzical─â ÔÇ×laÔÇŁ ╚Öi servind la acordarea instrumentelor muzicale sau la indicarea tonului pentru un ansamblu coral. ÔŚŐ Expr. A fi (sau a se pune) la acela╚Öi diapazon cu cineva = a se afla ├«n aceea╚Öi dispozi╚Ťie, ├«n aceea╚Öi stare sufleteasc─â cu cineva; a fi (sau a se pune) de acord cu cineva. 2. (Adesea fig.) Totalitatea sunetelor pe care le poate produce vocea omeneasc─â sau un instrument muzical, de la sunetul cel mai jos p├ón─â la cel mai ├«nalt; ├«ntindere, registru. [Pr.: di-a-] ÔÇô Din fr. diapason.
DIAPAZ├ôN, diapazoane, s. n. 1. Mic instrument acustic format dintr-o bar─â de o╚Ťel ├«n form─â de U, care vibreaz─â la lovire, emi╚Ť├ónd de obicei nota muzical─â ÔÇ×laÔÇŁ ╚Öi servind la acordarea instrumentelor muzicale sau la indicarea tonului pentru un ansamblu coral. ÔŚŐ Expr. A fi (sau a se pune) la acela╚Öi diapazon cu cineva = a se afla ├«n aceea╚Öi dispozi╚Ťie, ├«n aceea╚Öi stare sufleteasc─â cu cineva; a fi (sau a se pune) de acord cu cineva. 2. (Adesea fig.) Totalitatea sunetelor pe care le poate produce vocea omeneasc─â sau un instrument muzical, de la sunetul cel mai jos p├ón─â la cel mai ├«nalt; ├«ntindere, registru. [Pr.: di-a-] ÔÇô Din fr. diapason.
DIAPAZ├ôN, diapazoane, s. n. 1. Instrument format dintr-o bar─â de o╚Ťel ├«n form─â de U, care vibreaz─â la lovire, cel mai obi╚Önuit tip fiind cel care emite sunetul ┬źla┬╗ ╚Öi care folose╚Öte la acordarea instrumentelor muzicale cu coarde sau pentru a da tonul ├«ntr-un ansamblu coral. ÔŚŐ Expr. A fi (sau a se pune) la acela╚Öi diapazon (cu cineva) = a fi ├«n aceea╚Öi dispozi╚Ťie, ├«n aceea╚Öi stare sufleteasc─â (cu altcineva). 2. Totalitatea sunetelor pe care le poate produce vocea omeneasc─â sau un instrument muzical, de la sunetul cel mai de jos p├«n─â la cel mai ├«nalt; ├«ntindere, registru. 3. (Cartografie) Model-tip de ha╚Öuri imprimate pe carton, pe h├«rtie sau pe celuloid, ├«ntocmit pentru fiecare scar─â de hart─â ╚Öi categorie de pant─â ╚Öi folosit pentru standardizarea tras─ârii grosimii ha╚Öurilor. 4. (Tehn.; ├«n expr.) Diapazon de dimensiuni = intervalul dintre valorile maxime ╚Öi minime ale dimensiunilor unor piese de aceea╚Öi form─â, standardizate. ÔÇô Pronun╚Ťat: di-a-.
diapazón (di-a-) s. n., pl. diapazoáne
diapazón s. n. (sil. di-a-), pl. diapazoáne
DIAPAZÓN s. v. ambitus.
DIAPAZ├ôN s.n. 1. Instrument alc─âtuit dintr-o vergea metalic─â ├«n form─â de U, care, vibr├ónd, produce un sunet pur (de obicei ÔÇ×laÔÇŁ). ÔŚŐ A fi la acela╚Öi diapazon cu cineva = a fi ├«n aceea╚Öi dispozi╚Ťie, ├«n aceea╚Öi stare sufleteasc─â cu cineva. 2. ├Äntindere a sunetelor pe care le produce o voce sau un instrument de la sunetul cel mai grav p├ón─â la cel mai ├«nalt; registru. 3. Model-tip de ha╚Öuri folosit la standardizarea tras─ârii grosimii ha╚Öurilor. 4. (Tehn.) Diapazon de dimensiuni = interval dintre valorile maxime ╚Öi minime ale dimensiunilor unor piese standardizate. [< fr. diapason, cf. lat., gr. diapason ÔÇô gam─â].
DIAPAZ├ôN s. n. 1. mic instrument de o╚Ťel ├«n form─â de U, care, vibr├ónd, produce un singur sunet pur (la), etalon pentru acordare sau pentru a se ÔÇ×da tonulÔÇŁ. ÔÖŽ a fi la acela╚Öi ~ cu cineva = a fi la aceea╚Öi dispozi╚Ťie, ├«n aceea╚Öi stare sufleteasc─â cu cineva. 2. ambitus. 3. model-tip de ha╚Öuri la standardizarea tras─ârii grosimii ha╚Öurilor. 4. (tehn.) ~ de dimensiuni = interval dintre valorile maxime ╚Öi minime ale dimensiunilor unor piese standardizate. (< fr. diapason)
DIAPAZ├ôN ~o├íne n. 1) Instrument acustic, const├ónd dintr-o bar─â de o╚Ťel ├«ndoit─â ├«n form─â de potcoav─â, care, la lovire, emite un sunet muzical de o anumit─â frecven╚Ť─â ╚Öi este folosit pentru acordarea instrumentelor cu coarde. 2) Interval de sonoritate caracteristic pentru o voce sau pentru un instrument muzical. 3) fig. Posibilitate de variere a unor m─ârimi de acela╚Öi fel ├«n anumite limite. [Sil. di-a-] /<fr. diapason
diapazon n. 1. ├«ntindere de sunete ce o voce sau un instrument poate str─âbate dela cel mai grav p├ón─â la cel mai acut; 2. mic instrument de o╚Ťel, cu dou─â bra╚Ťe, care vibr├ónd d─â nota la; 3. fig. nivel, mod general de a fi: a se pune la diapazonul cuiva.
* diapaz├│n n., pl. oane (fr. diapason, lat. diap├íson, d. vgr. di├ípason [phonon], pin toate [notele, sunetele]). Muz. ├Äntinderea sunetelor pe care o voce sa┼ş un instrument o poate str─âbate (se zice ma─ş obi╚Önuit ├«ntindere sa┼ş registru): diapazonu voci─ş umane cuprinde ├«n general do┼ş─â octave. Un mic instrument de o╚Ťel, ca o furc─â cu do─ş din╚Ť─ş, care d─â tonu: diapazonu normal d─â ÔÇ×laÔÇŁ natural. Un fel de m─âsur─â de care se servesc turn─âtori─ş de clopote ca s─â determine greutatea, densitatea ╚Öi dimensiunile pe care trebu─şe s─â le dea unu─ş clopot. Fig. Nivel: a te pune la diapazonu interlocutorulu─ş s─â┼ş.
DIAPAZON s. (MUZ.) ambitus, întindere, registru. (~ unei voci.)
diapazon (diapason) (< gr. ╬┤╬╣╬▒¤Ç╬▒¤âß┐Â╬Ż, adic─â: ß╝í ╬┤╬╣╬Č ¤Ç╬▒¤âß┐Â╬Ż [¤ç╬┐¤ü╬┤ß┐Â╬Ż ¤â¤ů╬╝¤ć¤ë╬Ż╬»╬▒]) 1. (├«n muzica greac─â* antic─â), denumirea octavei* [v. ╚Öi octacord (2)]. 2. Echiv. fr. pentru mensura, instr. de suflat; prin d. se proceda la determinarea exact─â a distan╚Ťei ce separ─â orificiile (de la fl. ╚Öi ob.) sau a raporturilor de lungime ╚Öi de l─ârgime ale unui tub sonor (la org─â* ╚Öi la instr. de suflat de alam─â). 3. Denumirea engl. a registrului (II) de org─â* [de 32, 16 sau 8 picioare (2)], echiv. cu germ. Prinzipal, it. Principale, fr. Montre. Registrul de 4ÔÇÖ (Prestant, Oktav etc.) are o sonoritate t─âioas─â, ascu╚Ťit─â. 4. Ambitus (1). 5. Sunet de reper ├«n acordare (2) sau sunet normal de acordare, a c─ârui ├«n─âl╚Ťime* absolut─â se stabile╚Öte ├«n func╚Ťie de un num─âr precis de vibra╚Ťii*. Vechii greci ├«╚Öi acordau kithara* constant ├«n raport cu sunetul la, a c─ârui ├«n─âl╚Ťime era aproximativ cea actual─â. Din punct de vedere teoretic, ├«n virtutea sistemului pitagoreic, valoarea d. era de 432 Hz. ├Än practica muzical─â, valoarea aceasta a fost de-a lungul sec. fluctuant─â. Astfel, acordarea instr. cu claviatur─â* era cu aproximativ trei semitonuri* mai jos fa╚Ť─â de cea actual─â. ├Än Germania sec. 16-17 se f─âcea distinc╚Ťia ├«ntre Chorton (d. coral) ╚Öi Kammerton (d. ansamblurilor (1, 2) de camer─â*): d. coral, ╚Ťin├ónd seama de necesitatea acompanierii corului de c─âtre org─â, era egal cu acordajul acestui instr. ╚Öi mai jos dec├ót d. ansamblurilor de camer─â, ce apar╚Ťinea deja unei practici laice; ├«nc─â mai ├«nalt (cu o ter╚Ť─â* mic─â superioar─â) era Kornett-Ton-ul, dup─â care se acordau forma╚Ťiile de sufl─âtori ale ora╚Öelor (Stadtpfeifer). Acad. de ╚Ötiin╚Ťe din Paris a fixat ├«n 1858 d. normal la3 la 870 de vibra╚Ťii simple ╚Öi 435 vibra╚Ťii duble/s; cu toate acestea Scala din Milano ├«╚Öi rezervase propriul s─âu d. de 451 Hz*. Alte reglement─âri (1931; 1941) au stabilit pentru la3 = 440 Hz, valoare prev─âzut─â ╚Öi ├«n STAS 1958-50. V. frecven╚Ť─â. 6. Mic instr. de o╚Ťel, ├«n form─â de U, inventat ├«n 1711 de John Shore, lautist din Londra. Sunetul ob╚Ťinut prin lovirea d. (├«n general la3) are armonice* foarte acute. D. poate fi utilizat ca generator sonor ├«n experien╚Ťele acustice, pentru controlarea ├«n─âl╚Ťimii absolute a sunetelor, iar ├«n practica muzical─â pentru acordarea instr. sau pentru a se ÔÇ×da tonulÔÇŁ ├«naintea ├«nceperii execu╚Ťiei unui ansamblu coral (v. camerton).

Diapazon dex online | sinonim

Diapazon definitie

Intrare: diapazon
diapazon substantiv neutru
  • silabisire: di-a-