diamántic, ~ă a [At: J. CIHAC, Î. N. 343/16 / P: di-a~ / Pl: ~ici, ~ice / E: diamant + -ic] (Rar) 1-2 Diamantin (1-2).

DIAMÁNTIC, -Ă, diamantici, -ce, adj. (Rar) Diamantin. [Pr.: di-a-] – Diamant + suf. -ic.

DIAMÁNTIC, -Ă, diamantici, -ce, adj. (Rar) Diamantin. [Pr.: di-a-] – Diamant + suf. -ic.

DIAMÁNTIC, -Ă, diamantici, -e, adj. (Rar) Diamantin. Paienjeni de smarald au țesut, de pe o insulă pînă la malul opus, un pod de pînză diamantică ce steclește vioriu și transparent. EMINESCU, N. 67. – Pronunțat: di-a-.

diamántic (rar) (di-a-) adj. m., pl. diamántici; f. diamántică, pl. diamántice

diamántic adj. m. (sil. di-a-), pl. diamántici; f. sg. diamántică, pl. diamántice

DIAMÁNTIC adj. v. diamantin.

diamantic a. strălucitor ca diamantul: un pod de pânză diamantică EM.

diamantic adj. v. DIAMANTIN.