diamantát, ~ă a [At: ASACHI, S. L. I, 149 / P: di-a~ / Pl: ~ați, ~e / E: diamanta] (Rar) 1-2 Diamantin (1-2).

DIAMANTÁT, -Ă, diamantați, -te, adj. 1. (Rar) Împodobit cu diamante. 2. (În sintagma) Piatră diamantată = instrument abraziv fabricat din granule de diamant încorporate într-un liant, folosit pentru șlefuirea dinților și a lucrărilor protetice dentare. [Pr.: di-a-] – Din fr. diamanté.

DIAMANTÁT, -Ă, diamantați, -te, adj. 1. (Rar) Împodobit cu diamante. 2. (În sintagma) Piatră diamantată = instrument abraziv fabricat din granule de diamant încorporate într-un liant, folosit pentru șlefuirea dinților și a lucrărilor protetice dentare. [Pr.: di-a-] – Din fr. diamanté.

diamantát adj. m.(sil. di-a-), pl. diamantáți; f. sg. diamantátă, pl. diamantáte

DIAMANTÁT, -Ă adj. 1. prevăzut cu diamante. ♦ piatră ~ă = instrument abraziv, din granule de diamant încorporate într-un liant, pentru șlefuirea dinților și a protezelor dentare. 2. (fig.) ca diamantul. (< fr. diamanté)

diamantát, -ă adj. (tehn.) Prevăzut cu diamante ◊ „PUBLICOM, Agenție de publicitate pentru comerț exterior, invită specialiștii interesați să viziteze Expoziția specializată de diamante industriale, scule diamantate, scule și plăcuțe așchietoare.” R.l. 1 X 76 p. 4. ◊ „Întreprinderea sovietică de comerț exterior [...] invită specialiștii români interesați să viziteze Expoziția de scule diamantate și din belbor pentru prelucrarea metalelor, sticlei și marmurei deschisă la București.” R.l. 22 XI 78 p. 4 (din diamant + -at; cf. fr. diamanté; DEX-S)