Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

17 defini╚Ťii pentru diamant

diam├ínt sn [At: (a. 1686) IORGA, S. D. VII, 183 / V: (├«vr) dea~, (├«nv) diia~, (reg) diem├ín, dinom├ín, dinom├ęn / P: di-a~ / Pl: ~e, (├«nv) ~n╚Ťi, ~uri / E: fr diamant, ger Diamant] 1 Varietate cristalin─â ╚Öi transparent─â a carbonului, care are cea mai mare duritate dintre toate mineralele, utilizat─â la diverse unelte de ╚Ölefuit, de t─âiat ╚Öi zg├óriat, iar ├«n variet─â╚Ťile perfect transparente, ca piatr─â pre╚Ťioas─â Si: (├«vp) adamant. 2 (├Äs) Disc de ~ Distinc╚Ťie acordat─â c├ónt─âre╚Ťilor de muzic─â u╚Öoar─â de mare succes. 3 Unealt─â pentru t─âiatul sticlei, alc─âtuit─â dintr-un diamant (1) comun fixat ├«ntr-un suport metalic cu m├óner. 4 Cel mai mic corp de liter─â de tipar folosit─â ├«n prezent ├«n tipografie. 5 Loc unde bra╚Ťele unei ancore se unesc cu fusul. 6 Linguri╚Ť─â de metal cu suprafa╚Ťa exterioar─â acoperit─â cu buc─â╚Ťele fine de diamant (1), folosit─â ├«n stomatologie.
DIAM├üNT, diamante, s. n. 1. Varietate cristalin─â de carbon, de obicei transparent─â ╚Öi cu luciu puternic, av├ónd cea mai mare duritate dintre toate mineralele ╚Öi folosit─â ca piatr─â pre╚Ťioas─â sau la diverse unelte de ╚Ölefuit, de t─âiat etc.; adamant. 2. Unealt─â pentru t─âiatul sticlei, alc─âtuit─â dintr-un diamant (1) comun fixat ├«ntr-un suport metalic cu m├óner. 3. Cel mai mic corp de liter─â de tipar. [Pr.: di-a-] ÔÇô Din fr. diamant.
DIAM├üNT, diamante, s. n. 1. Varietate cristalin─â de carbon, de obicei transparent─â ╚Öi cu luciu puternic, av├ónd cea mai mare duritate dintre toate mineralele ╚Öi folosit─â ca piatr─â pre╚Ťioas─â sau la diverse unelte de ╚Ölefuit, de t─âiat ╚Öi zg├óriat; adamant. 2. Unealt─â pentru t─âiatul sticlei, alc─âtuit─â dintr-un diamant (1) comun fixat ├«ntr-un suport metalic cu m├óner. 3. Cel mai mic corp de liter─â de tipar. [Pr.: di-a-] ÔÇô Din fr. diamant.
DIAM├üNT, diamante, s. n. 1. Varietate cristalin─â ╚Öi transparent─â de carbon, av├«nd cea mai mare duritate dintre toate mineralele; variet─â╚Ťile nobile se folosesc ca pietre pre╚Ťioase, iar cele comune la ╚Ölefuit, perforat ╚Öi zg├«riat. ├Än dep─ârtarea ╚Öi ├«n─âl╚Ťimea lui, H─âsma╚Öul Mare pare o legendar─â cetate, cuprins─â de fl─âc─âri. Dar, asemeni incendiilor secrete de pe fa╚Ťa diamantelor, fl─âc─ârile acestea nu o consum─â, ci ╚Öi mai mult o ├«nt─âresc. BOGZA, C. O. 14. Pre╚Ťuiesc la el unele virtu╚Ťi pe care le poart─â ca pe ni╚Öte diamante. SADOVEANU, Z. C. 98. Eram convins c─â nu confund nasturele de sticl─â cu diamantul. CAMIL PETRESCU, T. II 309. ÔŚŐ (Metaforic) Boarea r─âcoroas─â punea pe flori ╚Öi pe ierburi diamantele zorilor. CAMILAR, T. 156. Pe Marmara lic─âreau fluturi de diamante. SADOVEANU, Z. C. 276. Pulbere de diamante cade fin─â ca o bur─â. EMINESCU, O. I 142. 2. Unealt─â f─âcut─â dintr-o bucat─â mic─â de diamant (1) comun, fixat ├«ntr-un suport metalic cu m├«ner ╚Öi folosit─â la t─âiatul sticlei. ╚śi strig─âtul nostru ad├«nc, unit, p─âtima╚Ö, S─â fie car de asalt, S─â fie dur, S─â despice, s─â taie, Cum despic─â ╚Öi taie un diamant, ╚śi s─â uneasc─â. BANU╚ś, B. 110. Boul-b─âl╚Ťii... zg├«rie oglinda tihnit─â a apelor, ├«ntocmai ca un diamant pe care o m├«n─â ager─â l-ar trece pe fa╚Ťa unui geam. MACEDONSKI, O. III 4. 3. (Tipogr.) Numele unui corp mic de liter─â. ÔÇô Pronun╚Ťat: di-a-. ÔÇô Pl. ╚Öi: (├«nvechit) diamanturi (B─éLCESCU, O. II 265), (s. m.) diaman╚Ťi (BOLINTINEANU, O. 363).
diamánt (di-a-) s. n., pl. diamánte
diamánt s. n. (sil. di-a-), pl. diamánte
DIAMÁNT s. (MIN.) (înv. și pop.) adamant, (înv.) olmaz.
DIAM├üNT s.n. 1. Varietate cristalin─â ╚Öi transparent─â a carbonului, care are cea mai mare duritate dintre toate mineralele; se folose╚Öte ca piatr─â pre╚Ťioas─â, ca abraziv etc. 2. Unealt─â format─â dintr-o buc─â╚Ťic─â de diamant (1) fixat─â pe un suport cu m├óner, care se folose╚Öte la t─âiatul sticlei. ÔÖŽ Linguri╚Ť─â de metal cu suprafa╚Ťa exterioar─â acoperit─â cu ╚Ť─ând─âri fine de diamant (1), folosit─â ├«n dentistic─â. 3. Corp mic de liter─â. 4. V├órf de ancor─â. [Pl. -te, -turi. / cf. fr. diamant, germ. Diamant < gr. adamas].
DIAM├üNT s. n. 1. varietate de carbon pur, cristalizat, incolor ╚Öi transparent, cu luciri puternice; cel mai dur dintre toate mineralele, folosit ca piatr─â pre╚Ťioas─â, ca abraziv etc. 2. unealt─â format─â dintr-o buc─â╚Ťic─â de diamant (1) fixat─â pe un suport cu m├óner, care se folose╚Öte la t─âiatul sticlei. ÔŚŐ linguri╚Ť─â de metal cu suprafa╚Ťa exterioar─â acoperit─â cu ╚Ť─ând─âri fine de diamant (1), folosit─â ├«n dentistic─â. 3. cel mai mic corp de liter─â de tipar. 4. extremitatea inferioar─â a fusului unei ancore. (< fr. diamant, /3/ germ. Diamant)
diam├ínt (diam├ínte), s. n. ÔÇô Piatr─â pre╚Ťioas─â, varietate cristalin─â de carbon. ÔÇô Var. ad(i)amant, adimant, ghimant. Mr. diamant─â, ─čamande, megl. diaman. Ngr. ╬┤╬╣╬▒╬╝╬Č╬Ż¤ä╬╣; var., influen╚Ťat─â de mag. gy├ęm├ínt (Tiktin). Sec. XVII. ÔÇô Der. diamanticale, s. f. (bijuterii, podoabe, diamante), din ngr. ╬┤╬╣╬▒╬╝╬▒╬Ż¤ä╬╣¤░╬Č (Tiktin; G├íldi 170); diamantin, adj. (str─âlucitor ca diamantul).
DIAMÁNT ~e n. 1) Piatră scumpă transparentă, foarte strălucitoare și foarte dură 2) Instrument de tăiat sticlă, având la un capăt o lamă din astfel de piatră. [Sil. di-a-] /<fr. diamant
diamant n. 1. cea mai pre╚Ťioas─â ╚Öi mai v├órtoas─â dintre pietrele scumpe: diamantul e carbon pur cristalizat; 2. fig. ceva nepre╚Ťuit, nestemat─â; 3. bucat─â de diamant cu care se taie sticla; 4. ├«n tipografie: caractere de patru puncte.
* diam├ínt n., pl. e ╚Öi (vech─ş) ur─ş (ngr. diam├ínti, d. vgr. adamas, ad├ímantos, adic─â ÔÇ×ne├«mbl├«nzit, o╚Ťel, diamantÔÇŁ, de unde ╚Öi lat. adamas, -ant├şs; fr. diamant). Cea ma─ş pre╚Ťuit─â din toate petrele pre╚Ťioase. ÔÇô Acest corp, care nu e dec├«t c─ârbune pur cristalizat, e mineralu cel ma─ş str─âlucitor, ma─ş dur ╚Öi ma─ş limpede. E insolubil ├«n to╚Ťi agen╚Ťii chimic─ş; zg├«rie toate corpurile ╚Öi nu-l zg├«rie nic─ş unu, din care cauz─â nu poate fi cioplit de c├«t cu propriu lu─ş praf. Pin str─âlucirea ╚Öi raritatea lu─ş e un ob─şect de lux ╚Öi de g─âteal─â, serve╚Öte geamgiilor la t─â─şatu sticle─ş, ceasornicarilor la facerea pivoturilor de ceasornic ╚Öi ╚Ölefuitorilor la lustruirea gemelor. Se g─âse╚Öte ma─ş ales ├«n India, Brazilia, sudu Africi─ş ╚Öi Australia. Principalele diamante mar─ş s├«nt: Koh-i-noor (muntele lumini─ş), de 106 carate; Regentu (numit a╚Öa fiind-cÔÇÖa fost cump─ârat ├«n timpul minorit─â╚Ťi─ş lu─ş Ludovic XV de Ducele de Orl├ęans pe atunc─ş regentu Francii─ş), de 136 de carate (Diamantele Coroane─ş se numea┼ş ├«n Francia g─şuva─şerurile care f─âcea┼ş parte din dota╚Ťiunea mobiliar─â a suveranulu─ş); cel din corona Aiustrii─ş; cel din corona ╚Ťarulu─ş, numit Orlov; Excelsior, g─âsit ├«n Transvaal, de 972 de carate, dec─ş ma─ş mult de c├«t toate marile diamante la un loc. V. brilant ╚Öi corindon.
DIAMANT s. (MIN.) (înv. și pop.) adamant, (înv.) olmaz.
diamant, (engl.= diamond) C nativ; modifica╚Ťie cubic─â cu stuctur─â reticular─â tridimensional─â. Min. etalon cu duritate maxim─â, 10, ├«n scara lui Mohs. Este transparent, incolor ╚Öi cu luciu adamantin. Se asociaz─â cu rocile vulcanice bazice ╚Öi se concentreaz─â pe cale natural─â ├«n aluviunile r├óurilor din jurul surselor primare. D. este o foarte apreciat─â piatr─â pre╚Ťioas─â; cristalele naturale se ╚Ölefuiesc artificial ╚Öi se monteaz─â ├«n bijuterii. D. mari au fost botezate Koh-I-Nor (186 carate), Orlov (196), Imperial (457), Cullinan (3 025). V. ╚Öi grafit.
diam├ínt, diamante, s.n. ÔÇô Varietate cristalin─â de carbon. ÔÖŽ Diamant de Maramure╚Ö: 1. (geol.) Piatr─â semipre╚Ťioas─â; varietate de cuar╚Ť transparent ╚Öi clar, cristalizat ├«n forme geometrice perfecte; drag─â, dragomit─â, cristal de st├ónc─â. Se ├«nt├ólne╚Öte la Bocicoiu Mare, pe r├óul Potok, ├«n galeriile minei din Baia-Sprie, ├«n hotarele satelor Stejera, V─âleni, Buciumi, Ciolt, Berchezoaia, hotarul comunei Saras─âu, C├ómpulung la Tisa ╚Öi S─âp├ón╚Ťa. Diamantele de Maramure╚Ö se prezint─â sub form─â de mici cristale de 0,25 m ÔÇô 4 mm, acumulate ├«ntr-un strat de nisip de 2-3 m grosime (Monumente, 1976: 57). ÔÇ×├Än anii 1414 ÔÇô 1418, o suit─â de maramure╚Öeni, condus─â de vicecomitele Seneslau de Dolha, a ├«nso╚Ťit pe Sigismund la Consiliul ecumenic din Konstanz, unde au f─âcut furori din cauza giuvaerurilor mari care le ├«mpodobeau m├óinile ╚Öi armura. De fapt, acestea nu erau dec├ót un fel de cuar╚Ť, numit Diamant de Maramure╚Ö, care-╚Ťi d─â iluzia unui diamant veritabilÔÇŁ (Filipa╚Öcu, 1940: 59). 2. Numele unui trofeu acordat echipelor de mineri care ob╚Ťineau cele mai bune rezultate ├«n ├«ntrecerile socialiste, ├«n perioada regimului comunist. Prima edi╚Ťie, ├«n 1976. ÔÇô Din fr. diamant (DEX).
DIAMANT < gr. mod. ╬┤╬╣╬▒╬╝ß╝ä╬Ż¤ä╬╣ gr. ߯░╬┤ß╝ä╬╝╬▒¤é cu sensul primitiv ÔÇ×o╚Ťel durÔÇŁ. I. 1. Diamant; -escu; -i╚Ťa f. (Am). 2. Diamand, fam. -escu; 3. Diamandi, pren. (P6). 4. ÔÇ×IamandiÔÇŁ vel arma╚Ö ÔÇ×om str─âinÔÇŁ semna grece╚Öte ╬ö╬╣╬▒╬╝╬▒╬Ż¤äß┐ć¤é (Iorga, B-r─âz 19 ÔÇô 32); Iamandi pren. (P Bor. 80, 118; Sd XXII); ÔÇô fam., frecv. (B├«r I, II). 5. Emandi; Emandeiu, Ioni╚Ť─â (B. r─âz 51). 6. Amandi, p├«rc─âlab de Hotin (17 A IV 459). 7. Amandachi, c─âp., mold. (RI VI 79). 8. Cu apoc. Aman. II. 1. Prin afer. ├«n mod excep╚Ťional, chiar ├«n l. greac─â medie, din care l-am ├«mprumutat, Diamandi a pierdut succesiv primele trei sunete ajung├«nd la ar. Mandi (F─âr╚Ö) form─â adus─â de arom├«ni ├«n ╚Ťar─â. Mandu (├Ä Div). 2. Mandea (16 B II 114, IV 400; Am; 17 B I 35); ÔÇô comis (ib. 124; Grd 11) etc. 3. + suf. gr. -achi, Mandache ╚Öi M─ând─âchescu. 4. + -ar, Mandaru ╚Öi M─ândaru, cl─âca╚Öi (G├«mp). 5. M─ând─âu arma╚Ö, mold. 6. + -il─â, M─ândil─â, mold. 7. + -in, Mandin, Cosma, jude (Bis R I 355); -escu (Puc); ÔÇô prof. 8. + -on, Mandon, R. (17 B I 201). 9. + suf. slav icevschi, Mandicevschi, Eusebiu, buc., muzicolog.

Diamant dex online | sinonim

Diamant definitie

Intrare: diamant
diamant substantiv neutru
  • silabisire: di-a-
diamant
diamant
Intrare: Diamant
Diamant