Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

8 defini╚Ťii pentru diamagnetism

diamagnet├şsm sns [At: CI╚śMAN, FIZ, II, 557 / P: di-a~ / E: fr diamagn├ętisme] (Fiz) 1 Proprietate a unui corp de a prezenta o magnetizare de sens contrar intensit─â╚Ťii c├ómpului magnetic care i se aplic─â. 2 Capitol al magnetismului care studiaz─â propriet─â╚Ťile materialelor diamagnetice.
DIAMAGNET├ŹSM s. n. (Fiz.) Proprietate a unui corp de a avea o magnetizare de sens contrar intensit─â╚Ťii c├ómpului magnetic care i se aplic─â. [Pr.: di-a-] ÔÇô Din fr. diamagn├ętisme.
DIAMAGNET├ŹSM s. n. (Fiz.) Proprietate a unui corp de a avea o magnetizare de sens contrar intensit─â╚Ťii c├ómpului magnetic care i se aplic─â. [Pr.: di-a-] ÔÇô Din fr. diamagn├ętisme.
diamagnet├şsm (di-a-) s. n.
diamagnet├şsm s. n. (sil. di-a-)
DIAMAGNET├ŹSM s.n. Proprietate a unor medii de a fi diamagnetice. [< fr. diamagn├ętisme].
DIAMAGNET├ŹSM s. n. proprietate a unor corpuri de a fi diamagnetice. (< fr. diamagn├ętisme)
DIAMAGNET├ŹSM n. fiz. Capacitate a unor substan╚Ťe de a se retrage din zonele puternice ale unui c├ómp magnetic spre cele mai slabe. [Sil. di-a-] /<fr. diamagn├ętisme

Diamagnetism dex online | sinonim

Diamagnetism definitie

Intrare: diamagnetism
diamagnetism substantiv neutru
  • silabisire: di-a-