dialoga definitie

12 definiții pentru dialoga

dialogá [At: PONTBRIANT, D. / P: di-a~ / Pzi: ~ghéz / E: fr dialoguer] 1 vi A întreține o conversație. 2 vi A vorbi cu cineva. 3 vtf A face să vorbească între ele personajele unei piese.
DIALOGÁ, dialoghez, vb. I. Intranz. A întreține o conversație, a vorbi cu cineva. [Pr.: di-a-] – Din fr. dialoguer.
DIALOGÁ, dialoghez, vb. I. Intranz. (Rar) A întreține o conversație, a vorbi cu cineva. [Pr.: di-a-] – Din fr. dialoguer.
DIALOGÁ, dialoghez, vb. I. Intranz. (Rar) A întreține o conversație cu cineva. Și printre-a serii lăcrămare de ametiste și opale... dialoghează Theocrit. MACEDONSKI, O. I 64. – Pronunțat: di-a-.
dialogá (a ~) (di-a-) vb., ind. prez. 3 dialogheáză
dialogá vb. (sil. di-a-), ind. prez. 1 sg. dialoghéz, 3 sg. și pl. dialogheáză
DIALOGÁ vb. v. discuta.
DIALOGÁ vb. I. intr. (Rar) A vorbi, a conversa cu cineva. ♦ A face să vorbească între ele personajele unei piese de teatru. [< fr. dialoguer, cf. gr. dialogein – a discuta unul cu altul].
DIALOGÁ vb. intr. 1. a vorbi, a conversa cu cineva. 2. a face să vorbească între ele personajele unei piese de teatru; a dialogiza (I). (< fr. dialoguer)
A DIALOGÁ ~ghéz intranz. A întreține un dialog. [Sil. di-a-] /<fr. dialoguer
* dialoghéz, a -á v. tr. (d. dialog; fr. -loguer). Pun în formă de dialog.
DIALOGA vb. a conversa, a discuta, a vorbi, (livr.) a se întreține, (rar) a convorbi, (pop. și fam.) a sfătui, (înv. și reg.) a băsădi, (reg.) a povesti, (Ban.) a turvini, (înv.) a vorovi. (Au ~ despre toate.)

dialoga dex

Intrare: dialoga
dialoga verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: di-a-