Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru dialog

dial├│g [At: DOSOFTEI, V. S. februarie 57r/17 / P: di-a~ / Pl: ~uri, (├«nv) ~├│ge, ~o├íge, ~├│gi sm / E: fr dialogue, lat dialogus] 1 sn Oper─â literar─â ├«n care este reprodus─â nemijlocit vorbirea (real─â sau imaginar─â a) mai multor persoane, personaje etc. 2 sm (├Ävr) Autor de dialoguri (1). 3 sn Convorbire care are loc (├«n mod real sau imaginar) ├«ntre mai multe persoane, personaje etc. ╚Öi care este reprodus─â ca atare. 4 sn (Spc) Conversa╚Ťie a personajelor dintr-o oper─â dramatic─â. 5 sn Pasaj dintr-o oper─â literar─â ├«n care se red─â convorbirea ├«ntre dou─â personaje. 6 sn (├Äs) Linie de ~ Semn ortografic de punctua╚Ťie care indic─â ├«nceputul vorbirii fiec─ârui participant la o convorbire. 7 sn Alterare de fraze muzicale care parc─â r─âspund una alteia, fiind executat─â de dou─â voci sau instrumente ori chiar de un singur instrument cu registre diferite. 8 sn (Spc) Convorbire cu caracter oficial care are loc ├«ntre reprezentan╚Ťii a dou─â p─âr╚Ťi, a dou─â ╚Ť─âri etc.
DIAL├ôG, dialoguri, s. n. 1. Convorbire ├«ntre dou─â sau mai multe persoane. ÔÖŽ Spec. Convorbire (cu caracter oficial) care are loc ├«ntre reprezentan╚Ťii a dou─â p─âr╚Ťi, a dou─â ╚Ť─âri etc. ÔÖŽ Spec. Procedeu literar specific genului epic sau dramatic, const├ónd ├«n alternarea replicilor personajelor. ÔŚŐ Linie de dialog = semn ortografic de punctua╚Ťie care indic─â ├«nceputul vorbirii fiec─ârui participant la o convorbire. 2. Oper─â literar─â scris─â sub form─â de dialog (1). [Pr.: di-a-] ÔÇô Din fr. dialogue, lat. dialogus.
DIAL├ôG, dialoguri, s. n. 1. Convorbire ├«ntre dou─â persoane. ÔÖŽ (P. spec.) Convorbire (cu caracter oficial) care are loc ├«ntre reprezentan╚Ťii a dou─â p─âr╚Ťi, a dou─â ╚Ť─âri etc. ÔÖŽ (P. spec.) Form─â de convorbire ├«ntre dou─â personaje, ├«n care sunt scrise de obicei operele dramatice; pasaj dintr-o oper─â literar─â ├«n care se red─â convorbirea dintre dou─â personaje. ÔŚŐ Linie de dialog = semn ortografic de punctua╚Ťie care indic─â ├«nceputul vorbirii fiec─ârui participant la o convorbire. 2. Oper─â literar─â scris─â sub form─â de dialog. [Pr.: -di-a-] ÔÇô Din fr. dialogue, lat. dialogus.
DIAL├ôG, dialoguri, s. n. 1. Convorbire ├«ntre dou─â sau mai multe persoane. ├Äns─âila lungi dialoguri ├«ntre personagii din veacuri deosebite. M. I. CARAGIALE, C. 116. Tipul Zi╚Ťei este redat admirabil, mai ales ├«n dialogul ei cu Veta. IBR─éILEANU, S. 48. ÔŚŐ Fig. Oltul ├«ncepe s─â stea de vorb─â cu pietrele, ╚Öi, ├«n lini╚Ötea imens─â care acoper─â lumea, marele lor dialog se aude. BOGZA, C. O. 133. ÔÖŽ Forma ├«n care s├«nt scrise, de obicei, operele dramatice; (├«ntr-o oper─â literar─â) pasaj ├«n care se red─â convorbirea ├«ntre dou─â sau mai multe personaje. (La sg. cu valoare de pl.) Limbajul, dialogul, este partea esen╚Ťial─â a acestor schi╚Ťe. IBR─éILEANU, SP. CR. 237. 2. Oper─â literar─â scris─â sub form─â de dialog (1). Dialogurile lui Lucian. ÔÇô Pronun╚Ťat: di-a-.
dial├│g (di-a-) s. n., pl. dial├│guri
dial├│g s. n. (sil. di-a-), pl. dial├│guri
DIAL├ôG s. v. discu╚Ťie.
DIAL├ôG s.n. 1. Conversa╚Ťie, convorbire ├«ntre personajele unei opere dramatice; form─â ├«n care sunt scrise operele dramatice; pasaj dintr-o oper─â literar─â care reproduce convorbirea unor personaje. ÔÖŽ Scriere redactat─â sub form─â de convorbire. ÔÖŽ Alternare de fraze muzicale care parc─â r─âspund una alteia, fiind executate de dou─â voci sau instrumente ori chiar de un singur instrument cu registre diferite. 2. Convorbire, discu╚Ťie ├«ntre dou─â persoane. [< fr. dialogue, it. dialogo, lat. dialogus, gr. dialogos].
DIAL├ôG s. n. 1. conversa╚Ťie ├«ntre doi vorbitori. 2. schimb de opinii ├«ntre reprezentan╚Ťii a dou─â partide, state etc. 3. ansamblu de replici schimbate ├«ntre personajele unei piese de teatru sau ale unui film; pasaj dintr-o oper─â literar─â care reproduce convorbirea unor personaje. ÔÖŽ ~ interior = replicile pe care le schimb─â cu sine ├«nsu╚Öi un personaj literar. ÔŚŐ scriere redactat─â sub form─â de dialog (1). 4. alternare de fraze muzicale care parc─â r─âspund una alteia, executate de dou─â voci sau instrumente ori chiar de un singur instrument cu registre diferite. (< fr. dialogue, lat. dialogus)
DIAL├ôG ~uri n. 1) Schimb de vorbe sau de idei pe cale oral─â (├«ntre dou─â persoane); discu╚Ťie; convorbire. 2) Form─â de convorbire ├«ntre personajele unei opere literare. [Sil. di-a-] /<fr. dialoguer
dialog n. 1. convorbire între două sau mai multe persoane: dialogul se întâlnește adesea în fabulă și în dramă; 2. operă literară în formă de convorbire: Dialogurile lui Platon.
* dial├│g n., pl. ur─ş ╚Öi oage (vgr. di├í-logos, d. logos, cuv├«nt. V. cata-log). Conversa╚Ťiune, convorbire. Carte ├«n form─â de conversa╚Ťiune.
DIALOG s. conversa╚Ťie, convorbire, discu╚Ťie, (livr.) colocviu, (pop. ╚Öi fam.) sfat, vorb─â, (Ban.) turvin, (├«nv.) voroav─â, (├«nv., ├«n Transilv.) besead─â, (turcism ├«nv.) musaferea, (fam.) parol─â, ╚Öuet─â. (Un ~ prietenesc.)

Dialog dex online | sinonim

Dialog definitie

Intrare: dialog
dialog substantiv neutru
  • silabisire: di-a-