Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru dialectologie

dialectolog├şe sf [At: ╚ś─éINEANU2 / P: di-a~ / Pl: ~ii E: fr dialectologie] Ramur─â a lingvisticii care se ocup─â cu studiul dialectelor (2) ╚Öi a graiurilor unei limbi.
DIALECTOLOG├ŹE s. f. Disciplin─â a lingvisticii care studiaz─â dialectele ╚Öi graiurile unei limbi. [Pr.: di-a-] ÔÇô Din fr. dialectologie.
DIALECTOLOG├ŹE s. f. Ramur─â a lingvisticii care se ocup─â cu studiul dialectelor ╚Öi al graiurilor (unei limbi). [Pr.: di-a-] ÔÇô Din fr. dialectologie.
DIALECTOLOG├ŹE s. f. Ramur─â a lingvisticii, care se ocup─â cu studiul dialectelor ╚Öi al graiurilor unei limbi. Antiistorismul este o piedic─â esen╚Ťial─â ├«n studiul problemelor de istoria limbii, dialectologie, lexic sau gramatic─â. MACREA, F. 12. ÔÇô Pronun╚Ťat: di-a-.
dialectolog├şe (di-a-) s. f., art. dialectolog├şa, g.-d. dialectolog├şi, art. dialectolog├şei
dialectolog├şe s. f. (sil. di-a-), art. dialectolog├şa, g.-d. dialectolog├şi, art. dialectolog├şei
DIALECTOLOG├ŹE s.f. Ramur─â a lingvisticii care studiaz─â dialectele ╚Öi graiurile unei limbi. [Gen. -iei. / < fr. dialectologie, cf. gr. dialektos ÔÇô dialect, logos ÔÇô ╚Ötiin╚Ť─â].
DIALECTOLOG├ŹE s. f. ramur─â a lingvisticii care studiaz─â dialectele ╚Öi graiurile unei limbi. (< fr. dialectologie)
DIALECTOLOG├ŹE f. Ramur─â a lingvisticii care se ocup─â cu studiul dialectelor ╚Öi a graiurilor unei limbi. [Art. dialectologia; G.-D. dialectologiei; Sil. -gi-e] /<fr. dialectologie
dialectologie f. studiul ╚Ötiin╚Ťific al dialectelor.
* dialectolog├şe f. (dialect ╚Öi -logie). Studiu ╚Ötiin╚Ťific al dialectelor.
DIALECTOLOG├ŹE s. f. (< fr. dialectologie, cf. gr. dialektos ÔÇ×graiÔÇŁ, ÔÇ×dialectÔÇŁ + logos ÔÇ×╚Ötiin╚Ť─âÔÇŁ): ramur─â a lingvisticii care studiaz─â ╚Öi descrie dialectele ╚Öi graiurile unei limbi sau ale unui grup de limbi, formele particulare ├«n care un idiom se diversific─â geografic (├«n spa╚Ťiu). Aceasta se realizeaz─â prin observarea ╚Öi ├«nregistrarea faptelor pe teren ╚Öi apoi prin interpretarea lor. D. eviden╚Ťiaz─â aspectul originar ╚Öi fundamental de existen╚Ť─â a limbajului, aspectul vorbit. Pentru aceasta sunt folosite diverse metode: cercetarea monografic─â a graiurilor ╚Öi dialectelor, metoda geografiei lingvistice (├«n special atlasele lingvistice), arhivele fonogramice etc. D. se diversific─â ├«n: a) d. istoric─â: studiul dialectelor, pe baza atest─ârii formelor ├«n documente ╚Öi ├«n texte vechi, ├«n glosare etc., adic─â ├«n perspectiv─â diacronic─â. b) d. social─â: studiul dialectelor sociale, utilizate de sau referitoare la anumite grupuri sociale. c) d. structural─â (structuralist─â): studiul dialectelor cu ajutorul unor metode moderne, structurale, care permit o prezentare la diverse niveluri de abstractizare ╚Öi o eviden╚Ťiere a elementelor constante ╚Öi variabile ale unit─â╚Ťilor luate ├«n discu╚Ťie. D. a fost uneori echivalat─â ÔÇô inten╚Ťionat sau neinten╚Ťionat ÔÇô cu geografia lingvistic─â, ceea ce nu corespunde adev─ârului (v. geografie lingvistic─â).
DIALECTO- ÔÇ×grai, dialectÔÇŁ. ÔŚŐ gr. dialektos ÔÇ×grai, vorbireÔÇŁ > fr. dialecto-, engl. id., germ. dialekto- > rom. dialecto-. Ôľí ~log (v. -log), s. m. ╚Öi f., specialist ├«n dialectologie; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplin─â care studiaz─â graiurile ╚Öi dialectele unei limbi; sin. glotologie (1).

Dialectologie dex online | sinonim

Dialectologie definitie

Intrare: dialectologie
dialectologie substantiv feminin
  • silabisire: di-a-