dialectal definitie

13 definiții pentru dialectal

dialectál, ~ă a [At: DDRF / P: di-a~ / Pl: ~i, ~e / E: fr dialectal] 1 (D. cuvinte, expresii, vorbe etc.) Care este caracteristic unui dialect (2) Si: (îvr) dialectic (14). 2 (D. cuvinte, expresii, vorbire etc.) Care aparține unui dialect (2) Si: (îvr) dialectic (15). 3 (D. cuvinte, expresii, vorbire etc.) Care se referă la un dialect (2) Si: (îvr) dialectic (16). 4 (D. scriitori) Care folosește în scrierile sale un dialect (2).
DIALECTÁL, -Ă, dialectali, -e, adj. (Despre cuvinte, expresii, termeni, vorbire) Caracteristic unui dialect; care aparține unui dialect; privitor la un dialect. [Pr.: di-a-] – Din fr. dialectal.
DIALECTÁL, -Ă, dialectali, -e, adj. (Despre cuvinte, expresii, termeni, vorbire) Caracteristic unui dialect; care aparține sau se referă la un dialect. [Pr.: di-a-] – Din fr. dialectal.
DIALECTÁL, -Ă, dialectali, -e, adj. (Despre cuvinte, expresii, termeni, vorbire) Care este caracteristic unui dialect sau unui grai; care aparține sau se referă la un dialect sau la un grai. Cuvinte dialectale. Expresii dialectale. ▭ Lichidarea fărîmițării dialectale duce la consolidarea fondului principal lexical al limbii comune. GRAUR, F. L. 87. Cel mai în vîrstă dintre ei răspunse cu întîrziere și într-un grai vădit dialectal. GALACTION, O. I 511. – Pronunțat: di-a-.
dialectál (di-a-) adj. m., pl. dialectáli; f. dialectálă, pl. dialectále
dialectál adj. m. (sil. di-a-), pl. dialectáli; f. sg. dialectálă, pl. dialectále
DIALECTÁL, -Ă adj. (Despre cuvinte, expresii etc.) Al unui dialect, de (din) dialect sau grai. [Cf. fr. dialectal].
DIALECTÁL, -Ă adj. referitor la dialect; propriu unui dialect. (< fr. dialectal)
DIALECTÁL ~ă (~i, ~e) Care ține de dialect; propriu unui dialect. Elemente ~e. Forme ~e. Pronunție ~ă. [Sil. di-a-] /<fr. dialectal
dialectal a. relativ la dialect: forme dialectale.
* dialectál, -ă adj. (d. dialect). Relativ la dialect: cuvinte dialectale. Adv. A vorbi dialectal.
ÁRIE DIALECTALĂ s. f. + adj. (< lat. area, cf. fr. aire + fr. dialectale): teritoriu în care a fost înregistrat un anumit fenomen sau o anumită particularitate lingvistică (ori mai multe fenomene sau particularități lingvistice), delimitat printr-una sau mai multe isoglose (v.). A.d. poate acoperi întregul domeniu al unui idiom sau numai o parte a acestuia. Când acoperă numai o parte, se opune altei arii (sau mai multor arii). Ea prezintă, în raport cu celelalte, o configurație particulară: întinsă sau restrânsă, centrală sau periferică, omogenă sau neomogenă etc. Pe harta lingvistică ea este prezentată prin culori și hașuri. Stabilirea a.d. permite descrierea structurii dialectale a unui idiom, pe baza unităților dialectale (dialect, subdialect, grai) stabilite prin trasarea frontierelor lingvistice. Există mai multe tipuri de a.d.: laterale (marginale, periferice), situate la marginea teritoriilor pe care se vorbesc dialectele sau limbile; centrale, situate în centrul teritoriilor pe care se vorbesc dialectele sau limbile; omogene (continue), cu fenomenele de limbă răspândite în mod uniform; neomogene (discontinue), cu fenomenele de limbă răspândite neuniform; fonetice, care includ fenomene fonetice; lexicale, care includ fenomene de vocabular; morfologice, care includ fenomene morfologice; sintactice, care includ fenomene sintactice etc. A.d. laterale sunt mai conservatoare decât cele centrale, în timp ce acestea din urmă sunt mai inovatoare.
DIALECTÁL, -Ă adj. (cf. fr. dialectal): în sintagmele cuvânt dialectal, expresie dialectală, formă dialectală, limbaj dialectal, structură dialectală, termen dialectal, text dialectal și vorbire dialectală (v.).

dialectal dex

Intrare: dialectal
dialectal adjectiv
  • silabisire: di-a-
Intrare: arie dialectală
arie dialectală substantiv feminin