Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

17 defini╚Ťii pentru dialect

dial├ęct sn [At: CANTEMIR, I.I.I, 7 / V: (├«nv) ~─â sf / P: di-a~ / Pl: ~e, (├«nv) ~uri / E: fr dialecte, lat dialectus] 1 (├Änv) Limb─â (ca mijloc de comunicare). 2 Ramifica╚Ťie teritorial─â a unei limbi, ale c─ârei tr─âs─âturi caracteristice o deosebesc de alte ramifica╚Ťii teritoriale ale aceleia╚Öi limbi. 3 (Rar) Grai. 4 (Imp) Limbaj special tehnic. 5 (Imp) Jargon.
DIAL├ëCT, dialecte, s. n. 1. Variant─â teritorial─â a unei limbi, cuprinz├ónd adesea mai multe graiuri. 2. (Impr.) Grai. 3. (Impr.) Limb─â. [Pr.: di-a-] ÔÇô Din fr. dialecte, lat. dialectus.
DIAL├ëCT, dialecte, s. n. 1. Ramifica╚Ťie teritorial─â a unei limbi, cuprinz├ónd adesea mai multe graiuri. 2. (Impr.) Grai. 3. (Impr.) Limb─â. [Pr.: di-a-] ÔÇô Din fr. dialecte, lat. dialectus.
DIAL├ëCT, dialecte, s. n. 1. Aspect local al limbii unui popor, care se vorbe╚Öte pe un anumit teritoriu ╚Öi are tr─âs─âturi caracteristice de structur─â gramatical─â ╚Öi de fond principal de cuvinte care-l deosebesc de celelalte aspecte locale ale limbii ├«ntregului popor, precum ╚Öi de aceasta ├«ns─â╚Öi. V. grai. Cu c├«t starea de diferen╚Ťiere a dialectelor e mai avansat─â, cu at├«t e mai vizibil c─â ele au fond principal propriu ╚Öi structur─â gramatical─â proprie. GRAUR, F. L. 85. 2. (Determinat prin ┬źde clas─â┬╗) Jargon. 3. (Impropriu) Vorbire, cuprinz├«nd o terminologie special─â de circula╚Ťie restr├«ns─â, proprie unui anumit domeniu de activitate; limbaj tehnic. D. Panu, jurist ╚Öi om politic distins, introduce dialectul juridic ╚Öi administrativ ╚Öi ├«n literatur─â. GHEREA, ST. CR. III 132. ÔÖŽ (Impropriu) Limb─â. Avem un dialect bun, u╚Öor ╚Öi ├«ml─âdios. ALEXANDRESCU, M. 241. ÔÇô Pronun╚Ťat: di-a-.
dial├ęct (di-a-) s. n., pl. dial├ęcte
dial├ęct s. n. (sil. di-a-), pl. dial├ęcte
DIALÉCT s. (LINGV.) (livr.) idiom, (rar) vorbire. (~ul muntenesc.)
DIALÉCT s. v. grai.
DIAL├ëCT s.n. 1. Ramifica╚Ťie teritorial─â a unei limbi, ale c─ârei tr─âs─âturi caracteristice (fonetice, lexicale, gramaticale etc.) o deosebesc de limba comun─â a ├«ntregului popor ╚Öi de alte ramifica╚Ťii teritoriale ale acestei limbi. ÔÖŽ Grai. ÔÖŽ Jargon. 2. (Impr.) Limbaj special tehnic. [Pron. di-a-. / < fr. dialecte, lat. dialectus, gr. dialektos ÔÇô grai].
DIAL├ëCT s. n. 1. variant─â regional─â a unei limbi, caracterizat─â prin particularit─â╚Ťi fonetice ╚Öi lexicale. 2. (impr.) grai. (< fr. dialecte, lat. dialectus)
dial├ęct (dial├ęcte), s. m. ÔÇô Ramificare teritorial─â a unei limbi, grai. ÔÇô Var. (├«nv.) dialecta. Fr. dialecte, ╚Öi ├«nv. (sec. XVIII), din gr. ╬┤╬╣╬▒╬╗╬Á╬ż╬╣¤é (G├íldi 170). ÔÇô Der. dialectal, adj., din fr.; dialectic, adj.
DIAL├ëCT ~e n. Ramifica╚Ťie teritorial─â a unei limbi cu tr─âs─âturi specifice (fonetice, lexicale, gramaticale) fa╚Ť─â de alte ramifica╚Ťii similare ╚Öi fa╚Ť─â de limba literar─â. [Sil. di-a-] /<fr. dialecte, lat. dialectus
dialect n. graiu particular unei ╚Ť─âri ╚Öi diferind mai mult sau mai pu╚Ťin de limba literar─â: dialect daco-rom├ón, macedo-rom├ón, meglenit ╚Öi istro-rom├ón.
* dial├ęct n., pl. e (vgr. di├ílektos, f., d. dialego, deosebesc, vorbesc dialect). Limb─â particular─â a unu─ş ora╚Ö or─ş une─ş provinci─ş ╚Öi care difer─â ├«n parte de limba general─â a na╚Ťiuni─ş: dialectu daco-, m├ícedo- ╚Öi istro-rom├ónesc.
DIALECT s. (LINGV.) (livr.) idiom, (rar) vorbire. (~ muntenesc.)
dialect s. v. GRAI.
DIAL├ëCT s. n. (< fr. dialecte, lat. dialectus < gr. dialektos ÔÇ×graiÔÇŁ < dia ÔÇ×cuÔÇŁ, ÔÇ×prinÔÇŁ + legein ÔÇ×a vorbiÔÇŁ): ramifica╚Ťie teritorial─â (local─â) a unei limbi, superioar─â subdialectului ╚Öi graiului, dar subordonat─â limbii na╚Ťionale, caracterizat─â prin anumite particularit─â╚Ťi (mai ales fonetice ╚Öi lexicale, mai pu╚Ťin morfologice ╚Öi sintactice), care o deosebesc de alte ramifica╚Ťii teritoriale ale aceleia╚Öi limbi ╚Öi chiar de limba comun─â c─âreia ├«i apar╚Ťine ├«n ansamblu. D. este un subcod (subsistem) ├«ncadrat pe ax─â orizontal─â a limbii. Se constituie ├«n mod frecvent pe baza mai multor graiuri locale, care prezint─â tr─âs─âturi comune. Unii lingvi╚Öti echivaleaz─â impropriu d. cu graiul, cu jargonul, cu limbajul tehnic sau chiar cu limba. D. dispune de un sistem lingvistic coerent cu norme proprii care asigur─â comunicarea eficace ├«n cadrul comunit─â╚Ťii sociale (rurale, de obicei). El are o dubl─â func╚Ťie: de a asigura comunicarea ├«ntre comunit─â╚Ťi vecine ╚Öi de a permite, ├«n acela╚Öi timp, demarcarea colectivit─â╚Ťilor. Uniformizarea ╚Öi diferen╚Ťierea sunt dou─â tendin╚Ťe care ├«l ├«nso╚Ťesc, ├«n general, ├«n evolu╚Ťia sa, asigur├ónd ├«n acest fel echilibrul necesar func╚Ťion─ârii sistemului. Vorbitorii au, ├«n general, con╚Ötiin╚Ťa apartenen╚Ťei lor la un anumit tip dialectal. ├Äntre variet─â╚Ťile dialectale ale unei limbi se afl─â zone de tranzi╚Ťie care asigur─â continuitatea comunic─ârii. Baza dialectic─â a unei limbi literare o constituie un anumit (sub)dialect. Astfel, pentru rom├ón─â: (sub)dialectul muntean; pentru italian─â: d. florentin; pentru spaniol─â: d. castilian etc. Limba literar─â selecteaz─â preponderent unele particularit─â╚Ťi ale acestui (sub)dialect de baz─â, la care adaug─â particularit─â╚Ťi selectate de la alte (sub)dialecte. Ridicarea unui (sub)dialect la rangul de limb─â literar─â este un proces istoric, cultural, economic ╚Öi social ├«ndelungat. ├Äntre aspectul literar al unei limbi ╚Öi variet─â╚Ťile ei regionale poate fi identificat─â o form─â intermediar─â de comunicare, denumit─â interdialect (v.). Definirea ╚Öi delimitarea d. este adeseori o problem─â dificil─â, datorit─â interven╚Ťiei criteriilor extralingvistice al─âturi de cele lingvistice. No╚Ťiunea de d. este relativ─â ╚Öi ea poate fi ├«n╚Ťeleas─â diferit de la o limb─â la alta, ├«n func╚Ťie de condi╚Ťiile speciale ├«n care se prezint─â un teritoriu lingvistic. ÔŚŐ ~ converg├ęnt (t├şpic): d. ├«n contact geografic ╚Öi lingvistic cu celelalte variet─â╚Ťi teritoriale ale unei limbi c─âreia i se subordoneaz─â. Este forma de baz─â de manifestare a d., exemplificat─â prin d. lombard ├«n cadrul limbii italiene, prin d. gascon ├«n cadrul limbii provensale, prin d. valon ├«n cadrul limbii franceze, prin d. aragonez ├«n cadrul limbii spaniole, prin d. mirandez ├«n cadrul limbii portugheze etc. Func╚Ťia sa minimal─â este dubl─â: de a lega ╚Öi de a separa, ├«n acela╚Öi timp, unitatea respectiv─â de unit─â╚Ťile lingvistice ├«nvecinate. ÔŚŐ ~ diverg├ęnt (├ítipic): d. f─âr─â contact geografic ╚Öi lingvistic cu celelalte unit─â╚Ťi teritoriale ale unei limbi, f─âr─â perspectiva unirii sale cu limba na╚Ťional─â c─âreia ├«i apar╚Ťine din punct de vedere genetico-structural ╚Öi f─âr─â perspectiva de a deveni limb─â independent─â. Astfel: d. corsican ├«n raport cu italiana, d. rom├óne╚Öti sud-dun─ârene (arom├ón, meglenorom├ón ╚Öi istrorom├ón) ├«n raport cu limba rom├ón─â, idiomul ceang─âilor din Moldova ├«n raport cu limba maghiar─â etc. ├Än mod tradi╚Ťional, cei mai mul╚Ťi lingvi╚Öti rom├óni consider─â c─â limba rom├ón─â a dispus ╚Öi dispune de patru dialecte distincte: a) dialectul dacorom├ón, rezultat din scindarea limbii rom├óne comune ├«ntre secolele al IX-lea ÔÇô al XIII-lea; este cel mai r─âsp├óndit ╚Öi mai dezvoltat d., singurul devenit limb─â na╚Ťional─â ╚Öi literar─â a tuturor rom├ónilor din provinciile istorice rom├óne╚Öti, a statului na╚Ťional rom├ón unitar. Ca limb─â rom├ón─â, el este vorbit ast─âzi at├ót ├«n Rom├ónia, c├ót ╚Öi ├«n Republica Moldova (Basarabia), ├«n Bucovina, ├«n ╚Üinutul Her╚Ťei, ├«n Transnistria, ├«n sudul Basarabiei (Ucraina) ╚Öi ├«n zonele limitrofe cu frontierele rom├óne╚Öti din Bulgaria, Iugoslavia ╚Öi Ungaria. b) dialectul arom├ón (macedorom├ón), rezultat tot din scindarea limbii rom├óne comune; este al doilea ca r─âsp├óndire teritorial─â ╚Öi ca dezvoltare, vorbit de o popula╚Ťie de c├óteva sute de mii de oameni ├«n Peninsula Balcanic─â (├«n Grecia, Albania, Iugoslavia, Macedonia ╚Öi Bulgaria). A suferit ÔÇô cu deosebire ├«n vocabular ÔÇô influen╚Ťe grece╚Öti, albaneze, turce╚Öti, s├órbo-croate ╚Öi bulgare. Nu are aspect literar conturat, de╚Öi ├«n secolele al XVII-lea ╚Öi al XIX-lea a existat o literatur─â scris─â ├«n acest d. Divizarea arom├ónilor ├«n grupuri compacte ├«n raport cu statele balcanice ├«n care au tr─âit ╚Öi tr─âiesc, lipsa de continuitate ├«n func╚Ťionarea ╚Öcolilor arom├óne ╚Öi ├«n efectuarea serviciului religios ├«n limba matern─â, bilingvismul ╚Öi lipsa drepturilor fundamentale ale minorit─â╚Ťilor au f─âcut imposibil─â crearea unei limbi arom├óne literare. ├Än momentul de fa╚Ť─â, toat─â intelectualitatea de origine arom├ón─â din ╚Ťara noastr─â ╚Öi din celelalte state ale Europei ╚Öi Americii, sprijinit─â de mari personalit─â╚Ťi europene, inclusiv din Consiliul ╚Öi Parlamentul Europei, duce o lupt─â aprig─â pentru recunoa╚Öterea statutului de na╚Ťionalitate distinct─â, cu drepturi depline, pentru arom├ónii din statele balcanice ├«n care locuiesc de veacuri ├«ntregi. Recentul Congres Interna╚Ťional de la Freiburg (Germania) ÔÇô 23-26 septembrie 1996 ÔÇô organizat de c─âtre Uniunea pentru limba ╚Öi cultura arom├ón─â, condus─â de prof. dr. Vasile G. Barba, ├«n colaborare cu Seminarul de Romanistic─â al Universit─â╚Ťii Albert-Ludwig din Freiburg, reprezentat de c─âtre prof. dr. Hans-Martin Gauger, a avut ca tem─â ÔÇ×Limba, literatura, istoria ╚Öi cultura arom├ónilorÔÇŁ. Dezbaterile au demonstrat c─â arom├ónii exist─â ╚Öi c─â trebuie s─â li se fac─â dreptate, pe baza hot─âr├órilor luate viz├ónd destinul fra╚Ťilor no╚Ötri ├«n acest sf├ór╚Öit de mileniu. c) dialectul meglenorom├ón, rezultat tot din scindarea limbii rom├óne comune ╚Öi vorbit de o popula╚Ťie mai pu╚Ťin numeroas─â dec├ót cea arom├ón─â, ├«n provincia Meglen din Macedonia (├«n sudul Bulgariei ╚Öi nord-estul Greciei), despre care se crede c─â ar fi migrat acolo prin secolul al XI-lea ÔÇô al XII-lea, din vecin─âtatea Daciei, de l├óng─â Dun─âre, este foarte apropiat de d. arom├ón, dar ╚Öi de cel dacorom├ón; este folosit numai ├«n conversa╚Ťiile familiale. A suferit o puternic─â influen╚Ť─â bulgar─â, mai pu╚Ťin turceasc─â. Condi╚Ťiile istorice vitrege, bilingvismul, inexisten╚Ťa unei literaturi scrise, a unor ╚Öcoli ╚Öi a serviciului religios ├«n acest dialect, num─ârul relativ mic de vorbitori ai acestuia au f─âcut imposibil─â transformarea lui ├«ntr-o limb─â literar─â. d) dialectul istrorom├ón, rezultat tot din scindarea limbii rom├óne comune ╚Öi vorbit de popula╚Ťia de limb─â rom├ón─â din Peninsula Istria de pe coasta dalmat─â (Croa╚Ťia), ├«n vreo opt sate din regiunea cuprins─â ├«ntre muntele Ucka-Maggiore ╚Öi lacul Cepih. Se presupune c─â ar fi migrat acolo prin secolul al X-lea ÔÇô al XI-lea din vestul Transilvaniei ╚Öi din Banat. Este puternic influen╚Ťat de croat─â, mai pu╚Ťin de italian─â. Condi╚Ťiile istorice nefavorabile, bilingvismul, inexisten╚Ťa unei literaturi scrise, a unor ╚Öcoli ╚Öi a serviciului religios ├«n istrorom├ón─â ╚Öi num─ârul relativ mic al vorbitorilor au f─âcut imposibil─â transformarea lui ├«ntr-o limb─â literar─â. Pentru prof. Boris Cazacu cele trei dialecte rom├óne╚Öti sud-dun─ârene ÔÇ×constituie un exemplu tipic de dialecte de tip divergentÔÇŁ, ├«n care evolu╚Ťia a fost determinat─â mai ales de factori extralingvistici, ele ├«ndep─ârt├óndu-se de centrul dacorom├ón. Ast─âzi, statul rom├ón ├«ncearc─â o revitalizare a leg─âturilor dintre aceste dialecte ╚Öi dialectul dacorom├ón, devenit limb─â na╚Ťional─â, limba rom├ón─â. (├Än leg─âtur─â cu dialectele sud-dun─ârene, consulta╚Ťi lucr─ârile lingvi╚Ötilor Th. Capidan, Sextil Pu╚Öcariu, Matilda Caragiu-Mario╚Ťeanu, Radu Flora, A. Kovacec, Ion Coteanu, Petru Neiescu, Gr. Br├óncu╚Ö, N. Saramandu, Hristu C├óndroveanu etc.). Limbii rom├óne actuale, care are la baz─â dialectul dacorom├ón, ├«i sunt proprii, dup─â p─ârerea majorit─â╚Ťii lingvi╚Ötilor rom├óni, cinci subdialecte, delimitate teritorial: subdialectul muntean, vorbit cu aproxima╚Ťie ├«n zonele Olteniei, Munteniei ╚Öi Dobrogei, care, datorit─â condi╚Ťiilor istorice specifice, a contribuit ├«n mai mare m─âsur─â dec├ót celelalte la conturarea tr─âs─âturilor limbii rom├óne literare; subdialectul moldovean, vorbit cu aproxima╚Ťie ├«n toat─â Moldova, ├«n Bucovina de nord (azi ├«n cadrul R. Ucraina), ├«n ╚Üinutul Her╚Ťa (idem), ├«n Basarabia de sud (idem), ├«n Transnistria (idem) ╚Öi ├«n Republica Moldova. (Men╚Ťion─âm c─â a╚Öa-zisa ÔÇ×limb─â moldoveneasc─âÔÇŁ, prezentat─â de c─âtre unii lingvi╚Öti ru╚Öi ca fiind a unsprezecea limb─â romanic─â ÔÇô sau a dou─âsprezecea, dac─â am avea ├«n vedere ╚Öi franco-provensala -, independent─â de rom├ón─â, nu este altceva dec├ót limba rom├ón─â ÔÇ×cu un colorit dialectal moldovenescÔÇŁ, vorbit─â de popula╚Ťia dintre Prut ╚Öi Nistru ╚Öi de dincolo de Nistru; ÔÇ×pretinsa limb─â moldoveneasc─â ÔÇô spune savantul romanist italian de renume mondial Carlo Tagliavini ÔÇô nu este de fapt dec├ót rom├óna literar─â scris─â cu un alfabet rusesc u╚Öor modificat..., cu unele concesii ├«n favoarea unor forme dialectale moldovene╚Öti, cunoscute de altfel ╚Öi ├«n interiorul grani╚Ťelor Rom├ónieiÔÇŁ ÔÇô ├«n ÔÇ×Originile limbilor neolatineÔÇŁ, Bucure╚Öti, 1977, p. 289); subdialectul maramure╚Öean, vorbit ├«n Maramure╚Ö; subdialectul cri╚Öean, vorbit ├«n Cri╚Öana ╚Öi subdialectul b─ân─â╚Ťean, vorbit ├«n Banat. ├Än celelalte zone ale Transilvaniei se vorbesc graiuri mixte (cu influen╚Ťe ale subdialectelor cri╚Öean, maramure╚Öean, moldovean ╚Öi muntean). O p─ârere cu totul opus─â privind dialectele limbii rom├óne au G. Giuglea, Al. Graur ╚Öi Ion Coteanu, care consider─â c─â ÔÇô dat─â fiind evolu╚Ťia lor separat─â ╚Öi diferit─â, ├«nc─â din secolul al XII-lea ÔÇô fiecare dintre aceste idiomuri ar reprezenta c├óte o limb─â aparte, cu istoria ei specific─â (rom├óna, arom├óna, meglenorom├óna ╚Öi istrorom├óna). ├Än concep╚Ťia lor, subdialectele limbii rom├óne actuale n-ar fi altceva dec├ót ni╚Öte dialecte, fa╚Ť─â de care se subordoneaz─â anumite graiuri (v. ╚Öi grai).

Dialect dex online | sinonim

Dialect definitie

Intrare: dialect
dialect substantiv neutru
  • silabisire: di-a-